vineri, 29 august 2014

E nebun nu e prost


E nebun nu e prost. Îl ştiu
încerca să ne explice unul din tramvaiul 7
întorcându-şi faţa umflată de râs la vederea nebunului
rămas cu pantalonii pe vine care se întoarse
şi-şi arătă perechea de buci ce se arcuia în prelungirea
cămăşii creponate fără nasturi
evidenţiind-o cu palmele lui osoase şi maculate

E nebun dar nu-i prost. L-am întrebat eu ceva
şi-am văzut că-l duce capu’
comentă acelaşi bărbat ce-şi îndoi genunchii
ţinându-se de burtă fiindcă nebunul se întorsese cu faţa
şi îşi ridicase braţele
în nemulţumirile vociferate ale femeilor de vârsta a treia
ce se lamentau cu Daţi-l afară!!!
în timp ce el ricana cu Hî hî ! Futu-vă neamu’!...

E nebun face pe prostu’. Filmaţi-l careva şi-l puneţi
pe internet să vadă şi dom’ primar ce fel de oameni
are Aradu’
Filmaţi-l bă careva!...

În urlet de babe sunet de frâne tramvaiul se opreşte
Cobor

Mă desprind de rânjetele bolnave privirile exoftalmice
ţipetele de neplăcere şi de vorbele la adresa dementului
Traversez şi-mi văd de linia curbă a trotuarului
În spate cineva sparge un geam
Nebunul îşi măreşte paşii împleticiţi. Îl scuipă pe vatman
se face că mai aruncă o piatră
şi se pierde printre gardurile vii de peste drum

E nebun dar nu-i prost aud repetându-se în stupul
minţii mele sastisite de bolânzi
şi pe gât îmi urcă voma

Vino şi dă-mi voie să mă piş în gura ta cu tona!
Iar tu filmează-n continuare!!!
         Să vadă şi dom’ primar...
                         şi pune-l pe internet
                                    ...ce oameni! ce culoare!


marți, 26 august 2014

(4) [Adesea mă gândesc la moarte...]


...ca și cum m-aș gândi la zâzâitul elicei de răcire

a „Computerului Personal” de la serviciu

ce toacă particulele de aer elementare faptului

secundar al existenței mele

important doar din punct de vedere economic

ca să-i îmbogățesc pe alții

când decursul implacabil al orelor de calvar

sapă  î n c e t - î n c e t  în pământul de sub mine

O scobitură din ce în ce mai adâncă

 

Plouă

Sufletul meu așteaptă să vie și să mă poarte dincolo

în depărtarea atât de apropiată a deja dar nu încă-urilor

pline de mistere teologale

Un fulg de floare modificat cromatic în suflul anemic al

inerției de la care am plecat în discuție cu mine însumi

în momentul în care am pornit calculatorul

 

Și el zâzâie și astăzi iar eu mă-nvârt odată cu pálele

de metal aidoma bătăilor din aripi ale unei păsări

ce murdărește aerul cu gesturile ei meschine

jeturi împuțite de suflare agitată scârnăvii întraripate

zumzete ale necuratului muște musculițe buburuze și

fluturi de carton ce par să iasă din tornada orizontală

a obiectului muncii ce Zzzzz!... în continuare și azi și mâine 

Și n-am ce să fac dacă vreau să-mi primesc leafa

Ascult mă supun și-mi văd de treabă

Ziua e lungă. Mai e mult până dimineață

O noapte le desparte

 

Voi încuia ușa de la intrare în caz că adorm și uit de lume

În vis mă regăsesc. Lumina de la capăt e acolo

Nu sunt singur

 

Odihna e pretutindeni  

Fac de toate în enigmaticul tărâm al somnului pe care unii

îl consideră o preînchipuire a morții iar eu o sursă de viață

la care adeseori mă gândesc când mă trezesc la moarte


vineri, 8 august 2014

De luni până vineri


te voi iubi. Weekendul am să-l las domnului 
domnilor stăpân peste toate să te iubească şi el
să vă iubiţi cu surle şi trâmbiţe  
să vi se ude izmenele de-atâta rugăciune
și să vă stoarceţi hainele
la slujba de duminică seara  

să cădeţi morţi de oboseală în pragul casei
de închinare și stăruinţă cu limbile de-un metru scoase
ținându-vă de mână precum copiii aceleiaşi mame
dormind şi visând o lume mai bună
să-ţi fie mai mare dragul să te scoli dimineaţa
şi s-o accepţi ca pe propria fiică născută din tine şi el
în veşnicele zile de vară
odihnită fără grabă în liniştea şi pacea unui concediu
ce nu se mai termină

Rebecă cu blăniţă la tulpină eu mă zgârcesc la milă
când vine vorba de adversari într-ale iubirii
aşa c-am să te ridic doar pe tine am să-ţi spăl faţa c-un
pumn de agheasmă şi-am să te iau la mine-n apartament
zona gării bloc de nefamilişti dezinsecţia la zi 
voi aştepta să se facă ora 12 tu să-ţi revii
din isteriile sfârşitului de săptămână să guşti
două-trei felii de pâine cu gem să bem un ceai
să vorbim ca doi oameni sinceri
să auzim trenurile cum sforăie să te pun în cadă
ca să te bălăceşti și apoi dacă-mi dai voie
să te şterg cu prosopul  

Să-mi trag scaunul lângă tine ca să continui povestea
cu şi despre cele întâmplate în lumea reală în care trăim
pentru a ne plăti la timp chiria  
și pentru a ne procura alimentele necesare celor două
temple în care vrea Dumnezeu să locuiască și locuiește
dar abia în primele zile de după salariu  
dar ş-atunci... dacă ni-l aprobă Rebeco

Tu să-ţi revii spre dimineaţă eu să te strâng în braţe
sub pătura de in să găsesc un corp de femeie goală
să-ţi deschizi buzele şi să-mi spui printr-o pânză
de salivă mentolată că domnul poate ce noi nu putem
iar eu să te cred
în cele din urmă