O sticlă de ulei
pe marginea dulapului din bucătărie
Atât mi-am dorit
să ţin minte
Stăteam la masa
înaltă din mijlocul încăperii
cățărat pe scaun
şi priveam în direcţia geamului
de lângă cămară
spre sticla maronie din vârful căreia
se desprindea
prin rotire o bandă metalică subţire
uşor de-ndoit
Aşa mi-am propus
eu atunci să ţin minte
Nu „supa arsă”
reţeta pierdută a mamei
pe care o mâncam ca
pe-o tocăniţă
înmuind în farfuria
adâncă una după alta
bucăţi de pâine
proaspătă de la Alimentara
Nu fiinţa care se
afla în stânga mea
undeva în spate
şi terminase
Nu palmele grele
pe care tatăl meu le-a aplicat
mamei
probabil băut
probabil nervos probabil prea plin
de prostia dureroasă
a acelor ani
Nu vocea care
ne-a trimis pe balcon ca să luăm aer
iar noi am luat
destul cât şi pentru mama
şi l-am ţinut în
piept cât am putut de mult
Nici faptul că după
ce fiecare dintre noi
şi-a luat porţia
pe ziua respectivă şi ne-am întors
la ceea ce
făcusem înainte
supa mamei a avut
alt gust
Nu asta!
Ci sticla de ulei
de pe marginea dulapului din bucătărie
cu dopul ei din
metal cu eticheta ei gălbenă
ce mai avea puţin
şi se dezlipea cu totul
Doar atât a
contat pentru mine şi încăpăţânat
mi-am dorit să
ţin minte doar acest amănunt:
bucătăria unei
cutii de chibrituri şi-o sticlă de ulei
anul 1980 şi ceva
De pe balcon
liniile de tramvai din josul străzii păreau
să ne fi trasat
deja un drum pe care ar fi trebuit
să-l urmăm
Am strâns-o pe
soră-mea de mână speriat de înălţimea
acelui etaj
După nici trei
zile mama ne-a trimis la bunici
i-a intentat
proces lui tata şi a plecat din oraş
pentru o vreme
Când am părăsit
cutia de chibrituri sticla era
tot pe margine
Probabil că şi-acum e tot acolo
