joi, 26 mai 2016

Pilda celor zece fecioare


Zis-ai că împărăția ta se va asemăna cu zece fecioare
candelofore care au ieșit chipurile să-l întâmpine
pe mire. Nu le știm vârsta neamul ocupația
ci doar că cinci dintre ele-s neghioabe și cinci
sunt înțelepte. Cu prisnele arzânde în mâini
au ieșit la drum și așteaptă s-apară bărbățelul promis

Timp cât fecioarele au ațipit și (poate) au dormit    
candelele au ars inutil
Pe la 12:00 a.m. cineva le-a strigat că vine mirele
și că tresă iasă întru întâmpinarea lui  

Auzind acestea s-au ridicat iar cele prostuțe
le-au rugat pe cele deștepte să le deie nițel ulei
că li se terminase combustibilul
(întrucât mirele avea un fetiș cu veiozele astea vechi
și-i plăcea să le vadă cum luminează)

Însă cele deștepte nu erau bune la suflet
și de frică să nu rămână și ele fără oloi
(chiar dacă își luaseră provizii)  
le-au trimis la mama dracului pe cele toante
ca să-și cumpere de-acolo

Astea au făcut ascultare că dé...
celor înțelepte nu degeaba li se zicea așa
și s-au dus. Dar când s-au întors
ușa sălii de nuntă era închisă

Zadarnic l-au rugat să le deschidă
că el: nu și nu; ziceai că nici nu le cunoaște

Iar feblețile tale Doamne
(cele care ar fi putut să le spună din timp
că fitilurile pot fi stinse până la sosirea drăguțului
sau să le fi dat puțin untdelemn)   
chefuiau acum de zor

Drept aceea te rog să veghezi peste fecioarele
(câte or mai fi rămas) de orice vârstă naționalitate
profesie...
și să le umpli degrabă lămpile. Findcă nu știi ziua
și nici ceasul când toate cumințeniile pământului
își vor alege singure bărbatul
vor trece de la ulei la alcool
vor aprinde spirtierele în fața sălii de nuntă
și cu strigăt vor incendia ușa de la intrare

Adevărat îți spun: vor intra chiuind la petrecere


marți, 17 mai 2016

Sunt un om rău


nu las niciodată bacșiș
ador să mi se dea restul până la ultimul sfanț
îmi scot cu tact moneda de 50 de bani din căruciorul
pentru cumpărături și nu! nu ți-o dau de pomană

nu zâmbesc doar findcă dă bine
și nu sunt serios numai ca să par altfel
nu-mi verific din minut în minut telefonul
ci c-â-t-e-o-d-a-t-ă după ce-mi termin treaba:
la dispoziția oricui – nicicând
la dispoziția mea – întotdeauna
nu dorm cu el la cap. îl țin lângă picioare
și-nainte de culcare îl închid MEREU

aveți dreptate: sunt un om rău

nu-mi cunosc vecinii deși salut dintr-o politețe
formală pe fiecare
îi detest pe cei care depozitează flori pe scara blocului
și ca să-mi impun punctul de vedere
mai sparg câte-un ghiveci când cobor cu bicicleta

ce să zic? sunt un om rău

nu-s țin ușa deschisă când te văd că fugi și gâfâi
ca o locomotivă
dacă-s deja în lift apăs butonul 5 apoi butonul 6
și tot așa și tot așa... pân la 10 ca să fiu sigur
că noul ascensor cu reglaj electronic și memorie
digitală funcționează

nu zic nimic au zis-o alții: sunt un om rău

dacă îți plimbi potaia și nu-i strângi rahatul
de pe alee
îl vei găsi sub preș pe clanță și pe vizor

nu răspund la interfon. eu n-aștept pe nimeni
și-ți trântesc ușa-n nas dacă-n primele cinci secunde
nu aud: mă scuzați îmi pare rău sau mă iertați
de deranj
am mai zis-o: nu descui nici lu’ popa
cu iordanu’ nici celor de la enel

nu cred în allah
în metoda celor șapte pași a așa-zișilor creștini
defel
am studiat scripturile ș-am aflat: sunt un om rău

când intru-n bar comand în orice ocazie
o băutură cu pretenții
dacă voiam o bere mă duceam la market și-o topeam
stând pe bordură ginind cum parchează șmecherașii
pe locurile interzise
fiți convinși că nu veneam să vă admir mutrele
și să bem aceeași poșircă

așa că mergeți voi în pula calului
căscați laaaaarg ochii
și repetați după mine:

ȘI NOI SUNTEM CA TINE


vineri, 13 mai 2016

Just an ordinary Sunday


sculatul de dimineaţă a fost mereu o problemă
nu sunt băutor de cafea nu pun de-un ceai
că mi-e lene
nu-i lapte-n frigider s-a mai zis
pentru alcool e prea devreme. aşa că cel mai bun
prieten al omului la această oră este apa
la temperatura camerei
singurele bule apar doar când o torn în pahar

înaintea uşilor bisericii e cea a liftului
pentru celelalte sunt nevoit să discut cu subconştientul
de cele mai multe ori nici el nu ştie
în capul meu e un joc de blackjack la sfârşitul căruia
casa câştigă întotdeauna

pereţii paraclisului în care stăm muraţi în transpiraţii
şi tămâi se-ncovoaie odată cu noi în cele patru zări
când ne însemnăm în numele biruinţei împotriva morţii
pe care nici preotul după cum îşi roteşte cădelniţa
nu o crede

aici toţi o dăm cotită mărturisind crezul
unor reptilieni  
după care ne urăm poftă bună la masa din familie
deși nu e nimeni invitat

pe bulevard rotocoale de vânt încărcate cu praf
astupă gurile trecătorilor

limbile clopotelor atârnă ca visele noastre
trase de-o mână din ce în ce mai ramolită
din ce în ce mai rar

zăbovesc câteva minute în parc
se opresc unul câte unul şi sunt ridicate iar
de avântul copiilor care şi-au aşteptat rândul

se apropie două iehoviste
mă-ntreabă dacă sunt interesat de planul lui dumnezeu
şi dac-ar putea să-mi ofere un pliant
zic da ca să nu le supăr

îl pun în buzunar şi m-aşez pe bancă
las capul pe spate. adorm şi visez frumos
ceva legat de paralele din portofel
de isprăvile lui doamne-doamne
de diafotia cerebrală a umanităţii
ş. a. m. d. 

un futuimăsism de primăvară
şi cina cea de taină

te provoc s-o luăm împreună. eu tu şi surorile tale
vom arde broșuri la lumânare şi ne vom pune
o dorinţă

răsăritul de nu ne-ar trezi


luni, 9 mai 2016

12. Ce vede Mioara


Mioara privește cum unul dintre feciori
trage la măseaua tatălui său
și un altul vine să-l vândă pentr-un blid de linte
legându-se prin jurăminte de piciorul mesei
din sufragerie că el niciodată și-n vecii vecilor
n-o să calce pe urmele de ciocolată
ale lichiorului din zahăr de malț
și hebdomadarele ce stau s-alunece de pe vitrina
în care bibelouri-bibelouri așezate cu fața la ea
asemenea fetelor din satul ei natal în spatele
pereților de sticlă groasă din cartierul roșu
în zilele noastre al amsterdamului
fac ochii mici și gura mare
și sfeșnicul de porțelan cu două brațe turnate
și-un al treilea purtat pe umăr
de către-un miniandrogin cu zâmbet demonic
un fel de surâs francmasonic
ce păzise cu ajutorul dinților un grai macaronic
ce nu doar că-i iese pe gură acum
un balon din gumă de mestecat
ci se și-nalță la cerurile cu neoane verzi
face poc! când nu se așteaptă nimeni
și se golește de importanța din ochii celorlalți
sunând a destul