O poveste adevărată

Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt

curăţat de alge al unei staţiuni maritime

şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic

cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci

de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale

brăzdam nisipul litoralului

fermecat de clementina siciliană de la orizont

ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum

mai abitir decât în crucea de foc a zilei

veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  

pământul fin în care tălpile noastre grele

lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase

în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună

care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o

nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască

ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  

Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei

şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay

Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt

dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...

Lecţia despre poezie

                                                         după ştiţi voi cine

se împrumută câteva versuri ce nu se mai citesc astăzi

dacă nu se-mprumută se smulg din imaginație

și se trântesc pe-o foaie

se încadrează într-o mișcare culturală se fardează

cu inepții temporare și se iradiază cu aplauze până ce

poezia pare perfectă

după care se sună un critic literar de preferat un vechi

amic sau unul tânăr în devenire

se laudă poezia până la greață prin presă radio

și televiziune de către tine de către alții și mai ales

de către cine nu trebuie

pe urmă se ia un editor și se publică într-un volum

pe copertă: o femeie despuiată titlul cărții și numele

poetului scris incorect

toți dar absolut toți vor spune:

 ̶  ce poet grozav ar fi fost acesta de n-ar fi apărut

greșeala de tipar!

Viorel

viorel n-are casă. locuieşte pe unde nimerește

de obicei sub podul de la ştrand

până pe la 4:00-5:00 a.m. adulmecă chiştoace

şi p-ormă moare pentru vreo şapte-opt ore

după care înviază și apare clătinându-și mecla

cu fălcile blegite

se holbează la aceeaşi pereche de căşti  

și pune obişnuitele-ntrebări: la ce preţ le am

şi dacă-s noi

n-ai tu bani. du-te lucrează şi-apoi să revii

el îmi cere un leu și pleacă la ale sale scârnăvii

mereu din uşă-n uşă mereu de parcă s-ar duce

pe pustii. și chiar se duce

se mai ceartă cu unul mai primeşte un ban

de la altul

„rugăminţele” trec viaţa rămâne

nimănui nu-i pasă că e nespălat ca un câine

că azi-noapte cineva i-a furat salteaua

iar odată cu ea şi cureaua

iar acum şi de-ar vrea să se spânzure nu poate

ba ca-ncercat să se-nece dar nu ştie să-noate

că „babtistu’” care-l cheamă la muncă

îi zice să se pocăiască

dar el pentru 7 lei pe oră nu vrea să trudească

și trebuie să existe nişte răspunsuri pentru el:

 ̶  andrei cu cât îmi dai căştile?

 ̶  n-ai tu bani de ele viorele viorel...

Pilda bancnotelor

Zis-ai că împărăția ta (sau Fiul Omului)

este asemenea unui cetățean care

înainte să plece-n concediu și-a încredințat averea

celor trei slugi după cum urmează:

uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei

dintre ele doar una. Apoi s-a dus șoptindu-le: „Vă pup”

„Pa pa!”

Cu vorbele stăpânului încă-n urechi cel care căpătase

mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de cele

pe care le-a primit a câștigat tot atâtea

La scurtă vreme cel ce luase două bancnote și-a dublat

paralele. Însă cel ce se alesese c-o bancnotă

pentru că nu-l ducea capul când venea vorba de afaceri

a săpat în pământ și a-ngropat bancnota cu pricina

După ce-a curs multă apă pe Mureș a sosit jupânul

și a-nceput să le ceară socoteală pentru ceea

ce li se predase. Imediat cel ce avea zece bancnote

a dat-o-n lauda de sine că să vezi cine-i el și să nu crezi

câți bani a făcut. Cel cu patru bancnote așijderi celui dintâi

a ieșit la raport punând aceeași placă și astfel a beneficiat

și el de bucuria domnului său (oricare ar fi fost aia)

Așa că toate bune și frumoase până a apărut sluga

cu o singură bancnotă care de frică să nu rateze

invitația la bairamul angajatorului s-a apucat

să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două

Și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp

în urmă nu s-a gândit să adauge bárem un 1% la valoarea ei

să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări

Lucru care a costat-o enorm

Nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost

luată bancnota (fiind dată celei care avea deja zece)

ba a și fost aruncată în bezna cea-ndepărtată

ca să se-mplinească bocetul și trosnirea fălcilor

pe care se pare că nababul de abia le-aștepta

După ce că știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse

o bancnotă) și după ce că nu l-a trimis la niciun training

de angajare/reangajare... tot argatul e cel vinovat

Și a mai spus (ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns)

„că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi

iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are”

lăsându-i mască pe cei de față

Mai bine n-ar fi trebuit să-i deie niciun sfanț

și cu asta basta! Toată lumea ar fi fost mulțumită

Iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani

ar fi fost firesc ca el – un fel de dumnezeu peste ei

să secere și s-adune de-acolo unde slugoiul cel nepriceput

n-a putut să semene și nici să împrăștie. Că tot era el

bun de gură

Să zică mersi că nu i-a pierdut bancnota

sau că nu s-a apucat de băut după ce-a văzut

cu ochii săi leneși cum unuia i se dau cinci altuia două

iar lui... (ș’așa bătut de soartă) doar una

Pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe

ce să creadă și ce să facă. P’ormă să vină și patronul

cu vorba aceea din încheierea bălăcărelii

cum că celui ce are i se va da iar celui ce... bla bla bla

Pă’ asta-i ispravă de om cu scaun la cap?

Să zică mulțam că nu l-a luat la bătaie. Eu unul...

Dar publicul vrea un alt final: Trimite-l pe stăpân

întru-ntunericul cel mai din afară

La banii lui probabil că l-ar face să lumineze

Adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților

s-ar împuțina cu un om