umezeală
ploaia de pucioasă a încetat
aflat-am o bancă uscată. exact ce-mi lipsea după luni
de așteptări
voiam să mă odihnesc iar vectorii glisanți ai matrixului
erau de altă părere
reîncepe: rigolele se umplu cu resturi vegetale și
ambalaje
de la mcdonald’s
pietonii aleargă într-aiurea cu umbrelele răsfrânte
uzate fiind ștergătoarele de parpriz dezertează
mașina de înghețată se izbește de zid
copiii sunt strigați de la ferestre terasele își prăvălesc
obloanele
pe taxiuri înfloresc portiere
soarele pare să fi dispărut
e mai rece ca ieri
nu pricep de ce cine ce a făcut
dar simt că-i ok că nu mă jenează
că a trecut.
n-am
serviciu banii se termină
sunt nevoit să-mi schimb domiciliul
laptopul e-n continuare defect – acest poem îl scriu
de mână
mai ușor în kilogramele aspirațiilor mă prăbușesc
la întâmplare. dau slavă cerului pentru că trăiesc
e ziua sfântului pantelimon
bravo celui care a știut ce să facă în asemenea situații!
de undeva din dreapta mea se aud osanale în rime de -escu
cetățenii se pregătesc de referendumul de duminică
s-au cam săturat de actualul președinte
se aud voci în ritmuri turbate de darabane orgi și cinele
grețos de vulgare romanțe speranțe perene cu ochi verzi
pe care-i pierzi sau
ca mura și-un pahar de paradox jura
cu spumă de-un deget
și încă unul pe care-l duc la gură și-o fluierătură:
să vină jandarmii! spargeți gașca! la balamuc cu ei!
ce-i pasă românului de viața de familie
de cultură de civilizație de viitor de prezent?
INDIFERENȚĂ TOTALĂ
ați ieșit vreodată dintr-o cârciumă mai deștepți mai onești
mai conștienți de nepăsarea voastră?
nici eu
intenția era să nu dau crezare vocii care-mi spune
că pot să am lumea
la picioare bani cu furca să-i întorc
cine naiba a avut-o?
oamenii ies din filarmonică și se-ndreaptă spre cercul
magic al vacarmului autohton
e seara amatorilor și pe nimeni nu-l dă vocea afară
din casă
un veteran de război își plimbă nepoțelul de mână
piciul își ridică tenișii cu pompoane arămii și se uită
la mine
cu gura căscată
e nedumerit: o carte ș-un caiet îmi stau în poală
un pix cu gel între dește
aceeași poziție pe care o aveam când copiam la școală
nu te teme pruncule! așa ceva nu se caută prin părțile
astea
de s-ar pierde nu vor suna la poliție nu vor lipi afișe
nici nu-și vor da seama că a dispărut
la următoarea străduță bunicul tău va coti la stânga
tu după el direct în buricul bombei
îți va explica pe-ndelete care-i treaba: că viața nu-i așa
cum ți-o prezintă cărțile
e doar un pahar cu zeamă de malț ce se consumă cu grijă
aici am venit și cu tatăl tău. adicția era la modă și-atunci
lucrurile se învață pe parcurs
trucul?
să ai o meserie bănoasă ș-apoi vin și plozii și nevasta
rece să fie dacă se poate
nefiltrată.
