⁕
cel mai tare mă tem de bătrânețe nu de moarte
pentru că senectutea e o curvă ce-ți ordonă să achiți
mai întâi orbește
după ce-am să mor nu mai contează cui și cu cât
i-am rămas dator
treaba cu doamne-doamne o să se ajusteze
n-are decât să mă instaleze operator de linie în trei
schimburi
într-o takată a infernului și după ce-mi voi fi recuperat
creanțele
să-mi închirieze o stanță cu balcon de cleștar
la o pensiune de cinci stele în cel de-al 12-lea etaj al
raiului
dacă s-a lăudat atâta prin evanghelii că se duce
să ni le pregătească
(lipsit de înțelepciunea șarpelui am pus botul)
e urât când te ramolești
îți schimbi cămășile mai rar uiți numele de familie ale
prietenilor și ții minte scadența fiecărei facturi de
utilități
și prețurile produselor la reducere de pe rafturile explorate
îndelung ale supermarketurilor
devii sensibil la lumină comentezi când te uiți la
televizor
exteriorizezi dinainte ce se va întâmpla sau ce-ar putea
să se-ntâmple
râzi pe-nfundate te văicărești zgomotos
ceri enorm oferi puțin
și cauți să-i atragi pe cât mai mulți în jocul tău
pervers
în păienjenișul din care nu mai poți scăpa ca la tinerețe
nimeni nu te sprijină...
alaltăieri am surprins-o pe mama pălăvrăgind cu
personajele
unui film serial – o producție americană a anilor ’80
cum toate filmele de aici sunt dublate în italiană
mi s-a părut un gest firesc din partea ei
m-am speriat degeaba
ce-o să fac când va pleca și va lăsa în locul ei o
siberie
de sunete stridente ce vor reuși să se unească
și-apoi să nască în mine?
simt că-i suficient pentru seara asta
consemnez întrebarea în caiet. o s-o deslușesc în vis
iar de-oi muri înainte să mă scol
vă rog să-mi ardeți paginile
refuz să fiu scos dator pentru niște explicații
