16 Sfârșitul este aproape (continuare)

o salut pe domnișoara asistentă și imediat

îmi sună telefonul

pe ecran prefixul + 47. frate-miu se precipită:

fă-ți bagajele plecarea-i peste o săptămână

acum cât mai e cald afară

îți trebuie o adeverință că ești apt de lucru

și un aviz psihologic pentru munca în exil

 

mă feresc să-i dau un răspuns pozitiv

îmi scuturasem praful de pe picioare la ieșirea din cabinet

însă continui să-l ascult:

 

în bergen sunt 23 de grade celsius la soare

mâncarea și băutura au prețuri piperate

mâine vrea să meargă la pescuit de păstrăvi

și inevitabil în discuție apare și marele subiect:

 

bea mai mult ca în tinerețe fumează ca un șarpe

și are probleme cu artera femurală

cade din picioare de zici că n-o să se mai ridice

om la 60 de ani băi adi!...

și nici nu vrea să se opereze. îi e frică de cuțit

 

felul în care a rostit-o mi-a amintit de-un film chinezesc

frăția respectivă te rezolva dacă erai la ananghie

pentru o sumă cuprinsă între zece și treizeci de mii de dolari

 

salariul minim al unui șofer imigrant în norvegia

28 753 de coroane

în cazul în care vorbește fluent limba engleză

 

...un pachet de țigări costă cinșpe euro. viața-i scumpă

aici...

ce bine că nu fumez!

 

a zis că mă sună peste două ore. m-a sunat după două luni

bani aruncați pe geam

 

 

⁕

 

 

când l-am vizitat ultima oară m-a luat cu el la baltă

diferit de ce văzusem pe fishing & hunting channel

o apă puturoasă cu faună săracă și-un cordon viu

ai fi zis

de pescari cu coate roase geloși pe captura celuilalt

 

băuse ca pe nimic doi litri de bere

fumase juma de pachet

 

detectivul locotenent columbo ar fi zis c-ar mai fi

ceva de adăugat:

că știindu-se văduvit de dinții din față își lăsase

mustața mai lungă ca să nu mă facă de rușine

că i-a spălat pe ceilalți înaintea plecării

și că nu s-a supărat când i-am încâlcit montura

și i-am pierdut o plută din lemn de balsa

 

își procurase enciclopedia britannica

toate cele 16 volume

și zilnic – n-a uitat să-mi spună – citește câteva pagini

 

citește din ea

cum mamaia citea din biblia slavonă

cum nepotul ei ăla cu facultatea terminată

citește din thomas wolfe măcar că n-are să-l cuprindă

vreodată

și cum strănepotul ei o să citească în fața unei comisii

norvegiene

jurământul de credință

 

acte de eroism despre care n-are să-și mai amintească

nimeni.

13 Sfârșitul este aproape (continuare)

mi s-a zis să nu mai scriu că sunt obosit și că mintea

mă pilotează prea des purtată de brizele pacificului

spre faza cu idealul nostru și traiul altora

banal pentru hipsteri: o casă de vară în direcția mării

și-un cățel ce așteaptă cuminte la ușă

pentru mine siguranța unei încăperi în care să mă

deconectez

m-am făcut că nu-i aud

 

„librărese cautăm librar”

mi le și imaginam cum scrutează trecătorii cu lupa în mână

 

cu câteva luni în urmă le expediasem un CV cu chenar

bej

avea o poză în care părul meu lung contrasta cu zâmbetul

tembel afișat la vederea aparatului digital

 

am decupat-o dintr-o fotografie de grup

fuseserăm la colindat sau ceva similar și eram veseli

o faptă benevolă. cineva ne făcuse rost de benzină...

în fine. ceva legat de pacea și solidaritatea antropoidelor

și tot rahatul duios pe care nu-l pricepem

dar nici nu-l uităm

 

ca duduile când au decis să nu mă sune

și evident sunt iarăși trist

 

văd cum se distrează și dau cep unui butoi de cabernet

poate au dreptate

 

fie că vinzi cărți și creioane fie că vinzi pantofi de damă

tot vânzător se cheamă că ești

 

iar dac-ai pregătit monetarul și nu e nimeni în magazin

tacă-ți fleanca și stinge lumina!

Spre un vechi început

în vremurile în care aerul era lesne de respirat

un tânăr putea să intre ucenic la un maistru

și după patru-cinci ani își întreținea singur familia

era – cum se spunea pe-atunci

un flăcău cu ambiț

cunoștea o femeie o lăsa grea de câteva ori

ș-apoi își aștepta șfârșitul pe lavița din prispa casei  

era – și cei mai mulți așa ar fi spus

un bărbat în toată regula

acum

când clopotele bat de utrenie iar eu mă-ndrept

răcorind trotuarul spre calvar

mă gândesc că dacă i-aș fi răspuns cafegiului că merg

la slujbă ar fi fost ca și cum i-aș fi spus că mă duc la

înmormântarea mea

și nu e decât 7:30. soția și copiii dorm liniștiți

în paturile lor

lacrimile n-au ajutat pe nimeni

niciodată

mă uit în buzunar și-mi număr restul de la 50

nu-ndeajuns cât să-i mulțumească pe gropari

și pe cantor

mai mult n-am putut

12 Sfârșitul este aproape (continuare)

azi-noapte înainte de-a mă băga în pat am citit

patru capitole din evanghelia sfântului ioan

dimineață în secundele dulci premergătoare trezirii

visam că zbor cu avionul

 

prima zi la serviciu:

douăsprezece ore de stat smirnă cu prestanța unui avocat

mâinile pe lângă corp privirea-n față

vă pot ajuta?... vă pot oferi?... vă pot fi de folos?...

și alte moduri de a-i întâmpina pe posibilii și imposibilii clienți

laolaltă cu progeniturile lor

ce confundă culoarul dintre rafturi cu pista de karting

 

am învățat că N vine de la negru GR de la gri

unde și cum ar trebui aliniate produsele

ș. a. m. d.

m-am împrietenit cu mircea   paznicul prăvăliei

„decât să lucrez pe nouă milioane            ca voi

mai bine lenevesc pe opt” – nimic mai adevărat

„și vezi că ies la o țigară”

 

mă retrag în camera mea sincronă și-mi propun să memorez

câteva coduri

doi gitani. unul către celălalt ca și când n-ar fi pus

nici doi bani în căciula noastră: „stai pe loc hermano

c-aci miroase a china!”           și-au plecat imediat

 

din nou... nimic mai adevărat

 

văzusem scena undeva:

cum se îndepărtează amândoi în costume negre

cu pantaloni lungi da’ cam scurți de li se văd șosetele

le mai lipseau pălăriile

 

ni s-a adus la cunoștință ca la armată că ne-a fost livrat

un meil iar meilu’ ăsta i-ar fi zis șefei de tură

că superiorii noștri o să vină să ne spioneze

casiera a adăugat că dacă-s lați în umeri cu piept de oțel

înseamnă că-s ei. pot veni și-n șlapi...

așa că s-avem grijă!

 

patruzeci și nouă de pieptoși am numărat până la închidere

n-a venit nici dracul

 

la zece fără cinci ne-am schimbat

mircea ne-a inspectat gențile spre lauda regulamentului

de ordine interioară

eu i-am controlat superficial plasa de kaufland

am ieșit și s-a tras grilajul

 

m-am strecurat printre baloanele de apă & săpun ale unei

mame ce-i râdea în nas fetiței lăsate în urmă

cu tot cu vocea frenetică a tatălui

 

stația de tramvai

miasma patologică din drumul spre casă

 

eram să alunec pe colajul de flegme policrome ale unui

bețivan jigărit ce se aciuează cu ortacii săi

sub treptele pe care pășesc când vreau să intru în bloc

blocul nostru cu interfon spațiu de joacă și băncuțe

cu spetează

 

cât de neverosimil e acest „nostru”!

un cutremur ca-n filipine și vom rămâne și noi pe drumuri

 

cum de găsim atâta forță într-un cuvânt atât de modest

dar vinovat de toate

un cuvânt ce-n realitate nu ne aparține?

 

dau să-mi introduc cartela în fanta dispozitivului

de deschidere a ușii

trei dulăi maidanezi latră visceral spre-o cățea râioasă

ce dă târcoale pubelelor în must

vecinul de la doi iese-n viteză se beșește cu fermitate

adică nemțește

și trece pe lângă mine ca marfarul prin gara pașcani

instinctiv îl trimit înapoi în mă-sa

la colț se-ntâlnește cu o tipă înaltă. toată-n colanți

îl mai înjur încă o dată

 

nea gică boschetarul îi cere cu brațul întins o țigară

când ușa se închide iar zăvorul electric face clic

aud doar „fumeaz-o pe asta gicuță!”

 

și mi-l închipui cum își duce mâna

la prohab.

Pe scurt

În copilărie am avut parte de pocnitori și injectoare

Printr-a șaptea când profu’ de arte plastice ne mai

aducea câte-un boboc de fată ca să ne deschidă

apetitul pentru creație știam deja să sărut

În clasa a noua am explodat de câteva ori

Ultimii doi ani de liceu i-am făcut la sportiv

deci dușuri la comun după fiecare antrenament

Tot pe-atunci îi scrisesem o declarație de iubire

profesoarei abia ieșite de pe băncile facultății de limbi

M-a luat ea la refec întrerupând anunțarea notelor

dar i-au sticlit ochii când mi-a zis la absolvire

că am condei. Îmi dăduse 9 pe lucrarea de control

Înainte ca mama să plece din țară și să rămân singur

una dintre colegele ei de muncă mi-a repetat

de câteva ori acest lucru

Pe-urmă au urmat facultatea masteratul și serviciul

De la sate adunate și toate-n căutare de pulă

Când să-mi găsesc timp de-nsurat?

Când să mai scriu?...

Cred că treizeci de ani e o vârstă potrivită

pentru îndoielile despre viață

Ce să-i spun unui puștan de-a doișpea

după ce mă-ntreabă dacă i-am citit poeziile

calchiate după Alecsandri?

Are și el cum și noi am avut imunitatea scăzută

Microbul amoreic și păsărica ciufută au săpat adânc

în solul minții lui și nu-i de glumă

Îmi mușc limba: să continui îi zic

și-ncep să ticluiesc o scuză comună

P. S.   știind că de vină este o (altă) profă de limba

          și literatura română

Septet la oftică

unul după altul poeții își plâng „sarcastic”

amorurile ne’mplinite

am citit azi câțiva bizar de deprimați

aparte de ei eu sunt optimist

curvele la care merg lună de lună nu mă lasă

să plec nesatisfăcut

propun să facem schimb

Revedere

                                                                lui G. B.

nu de mult cam prin facultate aveam noi gânduri

financiare

unii cu bella italia alții mai departe

iar ceilalți cu realitatea mioritică

sleită de-atâta muls

după zece ani viitorul de-atunci ne găsește

tot acolo: eu vânzător G. prin construcții iar D.

pe undeva pe la țară

consumăm mai mult alcool ne rugăm mai puțin

privim la aceleași greșeli pe care nu le-am sesizat

când a trebuit

și pe care dintr-o oarecare sfială ereditară

nu le bănuim nici acum

în curtea bisericii o bancă de lemn

încasăm ocheade dup-ocheade

din partea bătrânelor tot mai neputincioase

mai acrite dar bune cotizante

nicio nepoată nicio fiică. deci n-are rost

să ne ridicăm

ne leagă iluzia că vom reuși

deocamdată suntem singurii învinși

bașca G. care a reușit s-ajungă dincolo de atlantic

dar s-a întors fi’ndcă urma să-i expire viza

preotul se apropie

bunicuțele îi fac loc

noi ne mutăm pe o altă bancă

mai ții minte?... îi zic

un accident în primul an de facultate

căzuse de la patru metri înălțime: ochii roșii

un canin rătăcit prin iarbă. îl lipise cu super glue

se lovise atât de tare încât a fost nevoit

să se folosească de cârje

și cum stătea el sprijinit în ele cu cușma-n mână

s-a trezit că o tanti îi pune un leu în căciulă

n-a avut încotro și-a făcut cruce

a primit și-o pâine

l-a bătut gândul să-ntrebe dacă au vin

dar rușinea a intrat pe fir

măcar a primit nu a dat

ne-a pufnit râsul pe toți trei

babetele s-au întors spre noi

știam că nu-i frumos și că nu mai e mult

până când preotul o să-nceapă să turuie

așa că am fluierat în gând

nădăjduind că nu va fi lungă

11 Sfârșitul este aproape (continuare)

conversez cu o prietenă. ne-ntâlnim la o bere

la a treia deja voiam să-mi iau tălpășița și s-alerg

desculț spre mare

cu muierile însă nu te pui. nu te poți delecta de ceva

în afară de ele când sunt prin preajmă. nu-ți vor permite

 

începuse să-mi povestească ce pățise ast’ vară

la constanța

și vorbea ca și când vara se încheiase

cazată la o boieroaică sadea: dormitoare separate

hol comun un atrium cu leagăn cișmea și-un umbrar

pergolat cu iederă

 

pe l-amiază se trezi cu bătrâna la ușă

care fără s-aștepte să se spele pe față

o rugă insistent să vină până-n curte

 

tăinuindu-și glasul pe durata deplasării

părea convinsă c-o să se ivească din joben reacția ce

îndată ar fi trădat-o

 

halal de surpriza ei!

 

un avorton obturase una dintre țevile de evacuare

ale privatelor casnice și acum zăcea – vinețiu

pe fundul bazinului de colectare a apelor menajere

pesemne că baba avusese de furcă cu destuparea conductei

și voia să afle numaidecât cine e făptașa

astfel că le chemase rând pe rând pe turistele cazate

în odăile respective

 

abia atunci a îndrăznit să o sfredelească ochiometric și s-o

întrebe dacă știe ceva...

și cu un soi de plăcere andrei cu o atare plăcere

de-ai fi zis că nu s-ar fi săturat să mă interogheze

 

o septuagenară țăcănită într-un schimb de energii vizual-

verbale cu o fată de oraș

pe ai cărei perișori labiali mai lucea roua adolescenței

iar la picioarele lor un sobol inert

sfertul acela de om          imun la manipulările religiei

 

ce-ți e și cu bătrânii ăștia?

în loc să-ți dea o mână de ajutor îți oferă un deget

anchilozat pe care îl țin la distanță îndreptat spre tine

trec prin viață ca micul om prin scurgerea strâmtă

împinși de un val de mizerie

și apoi se vor exemple demne de urmat

 

andrei noi cum vom trece?