we all go a little borderline sometimes
ai mei n-au avut
aparat video. amintirile s-au derulat
mereu pe ecranul
lăuntric
la Gherăiești... Terasa Parc...
sau bucătăria unei mătuși
de-aici îmi scot
io câte-o trufanda literară
memoria e
insațiabilă și ironică... se
încăpățânează să dăinuie
spuneai că o să
merg la dracu și-o să scornesc haikuuri
pentru cei care o
să le priceapă (tu nefiind printre
ei)
normal
căci ai nevoie de
studii acreditate și de articole girate de
cele mai erudite
minți academice
de-aia ți se
zbârlește fofoloanca la murmurul unor locuțiuni
neuzitate în
limbajul curent
până nu verifici
fișa de funcționare a motorului nu te urci
în barcă
e avantajos să
visezi și fizicienii visează my love
poetul ăsta încă
refuză și ascultă pe repeat înregistrarea
de pe reportofonul
găsit într-un salon de spital
un infirmier s-a
apropiat de un muribund i-a prins obrajii
în menghina
palmelor și-a rostit fluent ca o adiere lină de vânt:
nu-ți fie teamă! n-ai
pierdut nimic
(Foto © flickr.com, PAUL CASSAR)
