Denisa Ștefan își alege cu meticulozitate motto-urile,
dar nu și subiectele lirice. Bunăoară, textul abundă în exemplificări „de narghilea”
și „chercheleală” pe care spiritul fulminant al unui nefumător și antietilist împătimit
ca mine n-avea cum să nu le sancționeze:
a)
„...vom
fuma până dimineața” (p. 9); „își aprinde o țigară” (p. 10); „fumez kent” (p.
12); „fura țigări de sub tejghea”, „taică-meu e o siluetă cocoșată care pute a
marlboro roșu/scurt” (p. 13); „fuma un trabuc aprins la ambele capete” (p. 14);
„fumând țigară după țigară” (p. 19); „iuna stă și rulează țigări/369 țigări
adunate într-un univers paralel” (p. 29); „fumez țigară după țigară” (p. 30); „stăteam
cu țigara în gură întinsă pe spate”, „am fumat țigări de la turc” (p. 34) – și
deja ecologiștii se alarmează, n.m.; „miros a fum de țigară” (p. 35); „împărțeam
tutunul”, „trăgeam din țigări până aproape înghițeam filtrele” (p. 36) –
ecologiștii și-au mai temperat elanul, n.m.; „...să rulez țigări... să scrumez în
farfurie” (p. 37); „cu sânii liberi și țigara între dinți”, „mai am 3 țigări”
(p. 39); „fumam înăuntru” (p. 43); „am fumat o țigară cu ea”, „nu cumva să mă
apuc de fumat fumatul e dezgustător și/dădea fumul afară pe nări” (p. 44); „o
țigară ar stinge acidul gastric” (p. 48); „cu plămâni mai albi sau fără
plămâni” (p. 67); „voi găsi țigări/pe morminte” (p. 68); „...și după o pipă
într-o baie la etaj” (p. 69); „iarna tremuram cu țigările în gură” (p. 71); „oameni
care se amețesc/de la primul fum tras” (p. 72).
b)
„vom
bea... până dimineața” (p. 9); „dați-mi câte o gură de vin” (p. 27); „într-o
cârciumă/la malul mării” (p. 30); „m-a întrebat dacă am băut înainte”, „și cu
un pahar de vin în mână”, „am băut toată seara pe banii băieților” (p. 34); „într-o
cârciumă cu luminile stinse”, „...atâtea shoturi și atâtea beri”, „toate
cârciumile-s închise”, „dansând în cârciumă”, „după o noapte de beție” (p. 35);
„obișnuiam să stau la masă cu bețivii cocoșați”, „când începea imnul
alcoolicilor ne luam în brațe.../ciocneam halbele aproape goale”, „seara o luam
de la capăt/aceleași povești aceleași halbe mizere/.../din același butoi care
acum stă neatins sub tejghea” (p. 36); „atunci când uiți zâmbetul cuiva trebuie
să bei”, „măcar poți da vina pe băutură”, „uneori uiți până și că bei”, „dar nu
uit să iau bere în fiecare seară/să umplu frigiderul cu sticle de vodcă ieftină/...să
pun pălinca în congelator”, „așa că bea/din pahare murdare sau direct din
sticle” (p. 37); „maică-mea știe că beau”, „am deschis șampania pe acoperișul
vecinei”, „să moară de ciudă că îmi permit să beau”, „ascund sticla după canapeaua
sfârtecată de ghearele pisicilor” (p. 40); „între piele și cămașă sunt
strămoșii bețivi care s-au sinucis din plictiseală” (p. 44); „...în peturile de
bere” (p. 47); „un pahar de vodcă ar calma durerea viscerală” (p. 48); „crâșmele
se vor deschide dimineața” (p. 54); „ca o minge aruncată pe deasupra unui unchi
alcoolic” (p. 60); „marșul funebru va răsuna în barul nostru preferat” (p. 65);
„ce a însemnat pentru noi masa răsturnată în bar...”, „...iar barul/e gol” (p. 71);
„berea proaspăt-deschisă” (p. 72)
Ne-o spune chiar ea: „sunt unul dintre ăia/care
scriu despre alcool și tutun/în timp ce consumă alcool și tutun/orice alt
subiect este un clișeu” (p. 39).
Știm că e absurd să admitem că nu există alte
motive demne de literaturizat în afară de duhănire și pileală (care, fie
vorba-ntre noi, sunt fumate & răsuflate de mult), dar cu toate astea n-avem
de gând să-i stricăm tinerei scriitoare tabieturile artistice, mai ales că nu e
singura poetă/poet care utilizează în exces astfel de motive literare
definitorii (din nefericire) pentru generația „verde”.
În poezia de debut a Denisei Ștefan constatăm o
fluctuație sporadică a procedeelor de abordare a realului: fie aderă la un
minimalism biografic „convențional”, fie aglutinează în jurul unei imagerii
fantastice, cu tente deprimiste, mizerabiliste and horror:
„taică-meu era mort în spate/.../actele erau la
taică-meu în burtă/.../unghii negre ce zgâriau parbrizul” (p. 18), „am să
dansez până au să-mi crească degete în loc de sprâncene și/gândacii vor stăpâni
universul” (p. 19), „n-am putut niciodată să iubesc muștele și șobolanii de pe
scara blocului/.../am sânge închegat la colțul gurii” (p. 22) – (tot aici, o
mică sugestie: la „am atins șinele de tren cu un singur deget/și m-am făcut
praf”, puteai folosi „linii de tramvai”,
după celebra piesă a lui Deliric, dacă la asta te refereai; așa nu știu câți o
să priceapă), „mă întreb dacă aș fi înmormântată singură/.../priviți-mă ca pe o
satană mâncătoare de cuie” (p. 27), „undeva există un cuplu care-și/dorește
moartea” (p. 63), „injecții înfipte în nervi” (p. 67) – epatări adolescentine,
cu iz firesc de superioritate.
Tot aici (în pas cu noul trend al celor
„suferinzi” de BPD) depistăm și unele ghidușii lingvistice „sucite”:
„cu spirt nu se pot reîncarna marinarii” (dar cu
ce se pot reîncarna? n.m) (p. 63), „fiecare pernă are o inimă ascunsă sub toc
și atunci când tocul este/schimbat inima se întoarce/de pe o parte pe alta” (???
n.m) (p. 64), „fața trebuie spălată înainte de cutremur altfel nu se observă
cenușa și nici/cearcănele” (după cutremur nu se mai spală? n.m.) (p. 67),
„lumea asta există și e prinsă sub pielea palmei noastre stângi” (iar de sub
tegumentul palmar al mâinii drepte e absentă? n.m.) (p. 70) ș.a. Vorba aceea:
„Mulți au fost atrași de stanțele bacoviene, însă puțini le-au înțeles”.
E o neseriozitate în lirica autoarei, un soi de Îmi vine să mă sinucid, dar mai întâi tre’ să pufăi o țigare – ceva nerumegat îndeajuns,
căci la 22 de ani chestiunea nu se
mai mestecă, ea se dă direct pe gât.
În succinta notă biografică, Denisa Ștefan afirmă
că în 2020 s-a numărat printre finaliștii Concursului anual de debut în poezie
organizat de Casa de Editură Max Blecher. Poate că ar fi fost necesar încă o „revizie
tehnică” a manuscrisului înainte de a-l trimite la tipar. Iar remarca asta (deloc
dojenitoare sau exprimată ex cathedra)
vine din partea unuia care n-a triumfat nici el pe podiumul concursului cu
pricina, deși făcuse parte trei ani la rând (cu patru volume distincte) din grupul
autorilor selectați pentru faimoasa listă scurtă, numită la început și lista
celor zece.
Orice s-ar spune însă bihoreanca noastră are
talent literar, iar ăsta e un lucru indubitabil. Volumul de poezii este
străbătut de suficiente versuri briliante, de exemplu la pagina 50, unde găsim
o miniatură memorabilă. Cumpărați-i cartea și le veți afla.
https://cdpl.ro/produs/si-plath-dansa-prin-bucatarie-denisa-stefan/
