Intră ea:
Hai, dă-mi un Like
ca să-mi pese de tine și de cei care-o-să-mi-dea, de el, de ea, de pozele
voastre, lasă-mi și-un comment, ceva
hazliu cu două puncte și-o paranteză, nu că n-aș înțelege, dar nu te costă
nimic! Hai, că ești tare!
Ce-ai zis? Ce mai fac? Eu bine, Tu? Te dai cu patinele-n
baie! Pe bune?! Ce tare! Eu stau..., cu curu’ stau, da, de-o oră și mă binoclez
la pozele pe care mi le-am făcut în parc, pe bancă, pe mal, pe scări, la Cruce,
unde se dau bicicliștii, pe hinte, pe băncuțe, lângă Mureș, pe l-asfințit, și – să nu uit! – pe stradă, la
statuia nu știu cărui scriitor, în fața blocului și-a ușii metalice de l-apartament, în hol, cu obrajii-n oglindă,
să mi se vadă telefonu’, da’ și noua tunsoare, în sufragerie, pe
canapeaua de piele, cu draperiile trase și lumina ’prinsă,
Se-nțelege? Cum? Ce-ai zis? Nuuuu! Eu le-am făcut pe toate, mai puțin
cele-n care apar cu Nick, când țin telefonu’ la distanță să pară că-s făcute... Cum? A, nu! Am
o droaie de prieteni, 5121 mai precis, Nici nu mai pot să te-adaug în listă,
dacă mă crezi, Dar poți să mă urmărești, să știi, Este-un buton pe pagina mea
de profil, îl apeși și – gata! – afli ce postez fără să fim prieteni,
Ha, ce tare ești! Ești marfă și tu, dar acum lasă
glumele, te pup pa-pa, c-am treabă, tre’ s-arăt bine, urmează să intru pe video chat cu iubi, Să vezi ce poză și-a
pus la profil, să mori nu alta, pachete de mușchi și zâmbetul lui de
cristal..., cămașa lui albă..., serios băiat, Toate-s înnebunite după el, Merge
la sală de cinci ori pe săptămână, face duș de trei ori pe zi, Nu că pute, Așa-i
place lui, Decât ca alții... Și se parfumează des, Îi place să miroasă bine, N-ai
ce-i face, are maniere,
Nu-i un grangur ca fostu’ meu preten, avocatu’ lu’
pește, ce mă exaspera cu pozele – auzi, tu! mai multe ca ale mele – pe care și
le punea, da’ nu cu mine, ci
puține, foarte puține cu mine, cu el... majoritatea, el și pretenii lui, el și
regulile avocățești, un țâfnos de două parale pe care și le afișa oricând i se
ivea prilejul, Auzi la el, să mergem la Veneția, să comandăm un tort de înghețată
cu fructe și napolitane sau ce-o fi fost alea, că m-au zgâriat rău pe cerul gurii,
iar el să facă trei poze cu mine și cinci cu meniul,
Bine, bine, înțeleg, românu-i tăt român, și foamea-i
mare, reminiscențe ale unei limite de subzistență mai pot ieși din subconștient
în afară, așa mi-a zis un friend, și
tot tacâmu’, dar să pozeze plăcinta?... Asta-i sfidare a bunelor moravuri,
Și să nu mai vorbesc de ce-a făcut la grătar: A
umplut feisbucul cu sosuri și cărnițe, Noroc c-a venit ploaia, Altfel... Dar
Nick nu-i așa, El întotdeauna îmi dă like la pozele mele, Se vede că mă iubește,
Aaaa, ce moacă ai! N-ai ieșit?! Nu ți-am zis că am
treabă?! Dar, dacă tot ești aici, dă-mi un like, Fii băiat bun... Așa! Ce tare!
Am deja 35 la ultima, și-ncă nu le-am postat pe toate, Nici n-am cum, e greu să
fii fotogenică de fiecare dată, Pe alea din baie le las pe mai târziu, dar sunt
mortale, M-am rujat special c-un roșu aprins, mi-am băgat capul sub apă și l-am
scos, șiroindu-mi pe umeri, pe gât, doar acolo, Știi..., nu vreau să mi se vadă
colăceii, cu blitz, evident, ale-alea, să mori, nu alta,
Nici mie nu mi-a venit să cred când le-am văzut,
Mai ales că eram să-mi scap telefonul în
cadă, A ieșit super, A vrut iubi să-mi dea vreo cinșpe like-uri, dar n-a
reușit, Zice că nu-l lasă, Invidioșii-s de vină, Așa că, știind că ține la mine,
i-am dat și eu unul la toate pozele sale, mai cu seamă la cele în care apar și
eu, Ce să-i faci? Așa-i alintu’ nostru, Dă-mi un like ca să te plac, dacă nu
te-arunc în lac, Ha-ha! Ce tare! De la Nick m-am molipsit, Hai s-o trec și p-asta
la starea mea de azi, că tot era nevoie să-mi schimb poza de profil, Aia din
parc e deja expirată,
Te pup ☺☺☺ :-) :-P :-* vrb
Intră el:
Ce bine c-am ajuns ca să văd cum primesc like-uri
la pozele de pe noul album, Vara la sală
se intitulează, dar cum credeați c-o să-l numesc, cu hy, cu by, cu vreun nume
nemțesc? Să fim serioși, eu sunt marfă, Nick MaRfĂ mi se zice, O văd pe Suzi și
vreau s-o-ntreb dacă le-a văzut, lumina-i cam neclară, dar pieptul mi se vede și
brandul, și pulpa, și iarba dintre lemne, Îi dau un like Suzinei, așa o alint eu,
Și ea îmi dă la fel (că-l am pe vino-ncoa’), ea știe, o știu și eu,
Mă duc la terasă, fac poze, la disco de mă duc
pozez, în fața primăriei sau la sală după ce mă antrenez, la mare, la munte, oriunde, iau cu mine un aparat de
fotografiat, căci tăt timpu-s marfă, marfă îmbrăcat, Știe ea cu cin’ s-a combinat, Nu iese cu oricine, Din cei
5000 de prieteni m-a ales pe mine,
Sunt înalt, arăt bine și nu miros a transpirație, Și-nc-o
chestie, pe care mulți nu o au (nu e divagație), mă pricep la cuvinte, am, cum
se zice, verbiaj, Le fac din două vorbe, iar câteodată din trei, sunt dur,
lovesc direct la țintă, stropită cu mujdei, așa-mi halesc șaorma – să știe
toată țara! – de la Buzău la Cluj, din Iași la Timișoara, Și blugii când îi
cumpăr îi sui îndat’ pe net, că viața-mi
personală nu are parapet,
Așa-i că-s tare? Tare de tot..., nu doar că-s cult
și frumos, sunt și... Idiot! se auzi
o voce neplăcută pentru tânărul poet facebook-ist, ce se stinse ca un punct alb
ce devine negru, secunde după ce degetul mare al mâinii va apăsa butonul roșu
al telecomenzii, nemaiputând să-l asculte cum agonizează în lumea sa virtuală,
laolaltă cu ceilalți navigatori alb-albaștri ce au nevoie de like-uri ca să simtă
că trăiesc – un fel de bonusuri existențiale, acordate ca la jocurile mecanice,
Săracii de ei! Vai, cât sunt de disperați!... Exact
ca niște muritori de foame, care, în loc să-și deschidă gura și să ceară de
mâncare, își confecționează pancarte pe care pictează mâncăruri sofisticate,
Sus, cârnațul, dar îți ghiorăie mațul, Așa ceva!...
