Când gândurile vin năvală și cerneala picură cu nemăsură...
ca la o piscină gonflabilă în care se scaldă progeniturile
unor corporatiști
Cineva se apropie înțeapă plasticul semitransparent
apa se scurge pe iarbă
La vară o să fie alte fețe...
Cuiele ruginite prinse-n niște șipci de lemn formează o
potecă fermecată
Știu de pe-acum ce o să urmeze. Mai bine mergeam pe
cărbuni încinși
N-am chinuit porumbei când am fost mic
Visam doar la cât de fericiți vor fi după ce-o să-i salvez
privesc aceeași mizerie
Pastila nu și-a făcut efectul... nu cunosc cauza
Știu că afară e nesănătos de cald pentru această perioadă
și că păsările din mahala lasă impresia că nu pot să
răgușească ca noi ceilalți – încep să cânte pe la 4
reușind să mă trezească
Îmi beau ceaiul rămas de cu seară mă așez în pat crăcănez
o nuvelă de Nobel
și ațipesc în efortul de a n-o jigni pe autoare
Visez că se va face dreptate. Onoarea va fi recâștigată
Un drog mai puternic decât muzica clasică și literatura
nu există
Omul va putea în sfârșit să se diferențieze de maimuțe
Boxele stereo ale unei gipan se apropie... & replica
episodului
opt din teatrul radiofonic serial...
ceașca de maté pe masă căștile pe urechi ascultând și
expediind
omagii în eter pentru un serviciu făcut întregii națiuni
de
melomani...
Pleoapele mi se desfac ușor ca lamele unei persiene și
realizez ce
se întâmplă
deschid ușa de la balcon pășesc pe pardoseala rece și o
surprind
pe șoferiță când trântește grăbită portiera – este Ea
Nu mai are nevoie de prezentări. Își introduce cartela cu
cifru
de bare în despicătura interfonului și o ia la fugă
Sper că nu-i ceva grav (Doar n-o fi și ea bolnavă!?)
În timp ce urcă câte două trepte deodată îi transmit
telepatic
că aș vrea să ne cunoaștem cât mai repede
și-i dedic de undeva din plexul meu solar: Te-aștept să vii...
Fotoliul din
odaie...
Timpul e asemenea
spirtului filtrat
printr-o felie de
pâine pusă capac
peste...
Vine de la cine
nu te aștepți
și se pierde iute
prin straturile de flori
de pe morminte
Achitând factura îi
descoperi tăria
Să fii la un
metru distanță de răfuiala mării
suspendat
prins în ghearele
unui corb ce poate să-ți dea
drumul
dar preferă să te
plimbe o veșnicie
ciugulindu-ți din
orbite
și să te dezmeticești
când ceasul electronic îți
piu-piuie agonic
privesc lung și dezinhibat cum soarele aprinde copacul
printre-ale cărui crengi și crenguțe se strecoară că să
lumineze
chipul încă adormit al unui stivuitorist
E sâmbătă... a lenevit mai mult ca ieri răsfățându-se-n
căldura plăpumioarei
Cu șosetele pe glezne și jaluzelele trase ascultă radioul
transmisiune directă
Prin glasvandul închipuit al ramurilor desfrunzite
scântei lichide îmi pictează pijamaua... perdeaua dantelată
de asemenea
Blocul întreg capătă o culoare stranie. Din cenușiul
cartierului
a răsărit speranța
Claxoanele mașinilor ce se înghesuie în parcările fără
marcaj
au amuțit bătrânii au fost deja la piață tinerii fac
schimburi
matinale de visuri după o săptămână de hămălit – cei mai
fericiți
dintre ei
Resturile (am scris bine) lucrează și astăzi
Vecina nu și-a rabatat termopanul
Ceva se va răsfrânge din el și o voi primi ca pe o revelație
Vrăbiile își înalță glasurile în aburul zăpezii ce se
topește
Pisicile torc molcom prin tomberoane și sub băncile de
taifas
ale madamelor care acum – soții devotate – își sfârâie
uleiul
în tigăi cu teflon. Țin post pe tot parcursul zilelor de
muncă:
pentru tineri
În weekend au dezlegare de la popa Dorin
Când vor ajunge la porțile Raiului vor fi trimise înapoi
fiindcă n-au avut și
la pește
Dulceața ciprinidelor un codru de mămăligă mujdeioasă
miros din vecini... iz de gospodine
Femei cuviincioase într-o veșnică fierbere și prăjeală
La primăvară mă vor chema să le văruiesc în bucătărie
privesc lumea în față și vreau să-i spun...
Primele care s-ar împotrivi ar fi madamele cu păr mov
de la scara B apoi inginerii firoscoși de la scara A
care le țin companie
Tipa de vizavi ce-și ridică poalele cu oricine pentru
nouăzeci
de lei pe oră ar fi unica persoană care m-ar lăsa să zic
ce doresc
La parter administratoarea își cheamă fetițele cu Țițu Țițu
Țiț’! ...le dă să mănânce
Pe garajul din BCA și tablă zincată s-au strâns șapte-opt
pisici
Jumătate dintre ele sterilizate
Terciul de apă lapte și pâine le întărește cozile le unge
pe gât
Felinele miorlăie...
Câinii domnului primar își așteaptă rândul tanti Corina
îi oprește
ferm le vorbește ca unor oameni chercheliți care-și cerșesc
doza
pentru mahmureală și-i alungă arătându-le piciorul
Mâțele se grupează în jurul stâlpului de carne formează o
horă
Miau miau...! cu mustățile muiate în albul crud... un arpegiu
ascendent de smiorcăieli
Le aud de la etajul cinci... Câinii mârâie...
Mâine aceeași poveste
uneori când citesc stau pe fotoliu cu genunchii la piept
aplecat peste miezul celor două scoarțe crăcănate
bune de lins cu privirea ce trece dincolo de parantezele
dintre litere cuvinte fraze...
frecându-se până la nerușinare și excesiv de am mai văzut
am trăit și-am făcut treaba asta
cu ochii injectați de nesomn & dorințe utopice
firește că nu le-nchid nici nu mă gândesc la acest
capitol tragic prin lipsuri și solitudini derivate
sinonimic
le las să degaje căldura ce amintește de babylonia unde
muierile își alăptau pruncii de la balcon iar ei primeau cu
gurile căscate pe jumătate ca să nu-nghită brusc și să ne
fure priveliștea pe care o vom depista în scrieri mai
mult
sau mai puțin reușite
sau pe foile sterile ce se vor inseminate printr-un talent
artistic incitant
capabil să le facă pe cei/cele care-ți vor parcurge
catrenele
să-și viseze perechea după analiza figurilor tale de stil
copiate clasic romantic & premeditat din cărți
odrăslite din
alte cărți
iar pe tine să crezi că de fiecare dată când o să-ți
descifreze
balivernele va fi ca și cum ți-ar băga mâna-n izmene și ți-ar
masa zurgălăii
mă rog ca acestea să se-ntâmple cât mai repede
aidoma fericirii ce m-a evitat atâta amar de vreme
lăsându-mă să-mbătrânesc și să urlu
(pun punct. continui mâine)
