miercuri, 5 februarie 2014

(1) Din balconul meu de cleştar


privesc lumea în față și vreau să-i spun...

 

Primele care s-ar împotrivi ar fi madamele cu păr mov

de la scara B apoi inginerii firoscoși de la scara A

care le țin companie

 

Tipa de vizavi ce-și ridică poalele cu oricine pentru nouăzeci

de lei pe oră ar fi unica persoană care m-ar lăsa să zic ce doresc

 

La parter administratoarea își cheamă fetițele cu Țițu Țițu

Țiț’! ...le dă să mănânce

Pe garajul din BCA și tablă zincată s-au strâns șapte-opt pisici

Jumătate dintre ele sterilizate

 

Terciul de apă lapte și pâine le întărește cozile le unge pe gât

Felinele miorlăie...

 

Câinii domnului primar își așteaptă rândul tanti Corina îi oprește

ferm le vorbește ca unor oameni chercheliți care-și cerșesc doza

pentru mahmureală și-i alungă arătându-le piciorul

 

Mâțele se grupează în jurul stâlpului de carne formează o horă

Miau miau...! cu mustățile muiate în albul crud...    un arpegiu

ascendent de smiorcăieli

 

Le aud de la etajul cinci... Câinii mârâie...

 

Mâine aceeași poveste


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu