era cu puțin sub zero grade și s-a făcut întuneric
pășeam încordat pe trotuarul sticlos cu sabia gerului
înfiptă-n mine până-n plăsele
pe marginea străzii printre mușuroaiele de zăpadă ce
astupaseră în întregime rigolele taxiurile încălzite
cu motoarele torcând își fumau somnul de seară
în așteptarea clienților
pe aleea bușteni la cotitura pieței am dat de silueta
măruntă
a unui băștinaș ce stătea strâmbat de frig și de neputințe
pe un scaun cu rotile. aproape viu cum părea nu se
deosebea
de peisajul static al cartierului
ghemuit cu mâinile bocnă dârdâindu-i la piept lăsa
impresia
că nu-i cu nimic mai mult decât un manechin de testare
utilizat deja pe un jilț electric: tremura din toate
încheieturile
știam că sună stupid dar l-am întrebat dacă era de-acord
să meargă la
căldură
putea să nu-i convină și cu ochii mijiți ca dintr-o piftie
să-și
ruleze coșmarul și să nu m-audă. răspunsul a fost afirmativ
așa c-am telefonat la urgențe: nume prenume prezentarea
cazului în zece minute... speranța că se vor grăbi
epifania celor doi voluntari de pe ambulanță și a unui șofer
cu mănuși de nitril dificila sarcină de a-l sui în dubă
până la urmă tot per pédes ținând strâns de mânerele
roase
ale scaunului cu rotile
poarta groasă a spitalului municipal se deschise:
eu și el intrarăm primii
salvarea în spatele nostru
pe ușa camerei de gardă ieși o cucoană balșoaie
cearcăne grele halat alb descheiat pantalon bleu din
tercot
talie înaltă ...se îndreptă spre noi cu pași repezi
̶ acesta e?
̶ acesta
îi luă tensiunea ceru un pahar cu apă îl întrebă dacă
este
flămând iar după încheierea procedurilor îmi atrase atenția
că instituția medicală nu-i adăpost de noapte că ar fi un
haos
total dacă lumea ar confunda spitalul cu serviciul de
ajutor
social că situația de față mai treacă-meargă „însă data
viitoare
să nu-i aduceți aici” fiindcă nu asta e meseria
doctorilor
că li se-ntâmplă în fiecare iarnă... nu că le-ar fi vrut
răul
„dar așa este”
am plecat: sabia gerului... dalbul cerului... coloana de taxiuri
mai lungă locul
în care stătuse pavat cu omăt
nu mi-am dat seama c-a nins el habar n-avea că se apropia
crăciunul
posibil să nu fi primit pătura cu care să-și învelească
cioturile
pentru el nu va mai fi o data viitoare
