mi-am spus:
nu e bine ca omul să fie singur. îi trebuie un ajutor
potrivit pentru el
când și-a pus capul pe pieptul meu a zis: aud cerul
și pământul cum cântă laolaltă
și a vrut să m-ajute
drept care în zilele ce-au urmat am înregistrat
amândoi: ea - vocea
ei eu
- bătăile inimii mele
cu buza inferioară lipită de reportofon îmi recita
impresiile
inventariate iar eu le ascultam cu căștile pe urechi
și reportofonul fixat pe stern
ca să înregistrez dangătele inimii... ea să le dea play ziua
următoare când avea să-și noteze din nou cuvintele simple
sau verdictul despre ce se întâmplă cu noi cum ar vrea
să fie și cum va fi de fapt
în seara respectivă mi le și citea și tot așa...
până-n ziua a șaptea când privind la toate lucrurile
bune pe care le-am făcut
și mulțumiți de ceea ce-am putut realiza împreună
ne-am odihnit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu