(3) Din balconul meu de cleştar

privesc aceeași mizerie

 

Pastila nu și-a făcut efectul... nu cunosc cauza

Știu că afară e nesănătos de cald pentru această perioadă

și că păsările din mahala lasă impresia că nu pot să

răgușească ca noi ceilalți – încep să cânte pe la 4

reușind să mă trezească

 

Îmi beau ceaiul rămas de cu seară mă așez în pat crăcănez

o nuvelă de Nobel

și ațipesc în efortul de a n-o jigni pe autoare

 

Visez că se va face dreptate. Onoarea va fi recâștigată

Un drog mai puternic decât muzica clasică și literatura

nu există

Omul va putea în sfârșit să se diferențieze de maimuțe

 

Boxele stereo ale unei gipan se apropie... & replica episodului

opt din teatrul radiofonic serial... 

ceașca de maté pe masă căștile pe urechi ascultând și expediind

omagii în eter pentru un serviciu făcut întregii națiuni de

melomani...

Pleoapele mi se desfac ușor ca lamele unei persiene și realizez ce

se întâmplă

deschid ușa de la balcon pășesc pe pardoseala rece și o surprind

pe șoferiță când trântește grăbită portiera – este Ea

 

Nu mai are nevoie de prezentări. Își introduce cartela cu cifru

de bare în despicătura interfonului și o ia la fugă

Sper că nu-i ceva grav (Doar n-o fi și ea bolnavă!?)

În timp ce urcă câte două trepte deodată îi transmit telepatic

că aș vrea să ne cunoaștem cât mai repede

și-i dedic de undeva din plexul meu solar: Te-aștept să vii...

Fotoliul din odaie...