joi, 27 februarie 2014

(1) Adesea mă gândesc la moarte


ca la o piscină gonflabilă în care se scaldă progeniturile

unor corporatiști

 

Cineva se apropie înțeapă plasticul semitransparent

apa se scurge pe iarbă

 

La vară o să fie alte fețe...

 

Cuiele ruginite prinse-n niște șipci de lemn formează o

potecă fermecată

Știu de pe-acum ce o să urmeze. Mai bine mergeam pe

cărbuni încinși

 

N-am chinuit porumbei când am fost mic

Visam doar la cât de fericiți vor fi după ce-o să-i salvez

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu