Presimt c-o să
plesnesc. Mi-e mintea ticsită
nădejdea-mi slăbește
Un martiriu
autoimpus... scuip venin... demoni fardați...
Nu mă-nspăimânt sunt
treaz și deși... sătul
îmi ghiorțăie
trupul. Este târziu nu-mi iese
Mă străduiesc. Nimic
Dacă ajunge zilei
răutatea ei n-ajunge timpul
E bizar când ai
ce spune și nu știi cum
Ăia de la opt găuresc
pereții deci nu poți citi
come ti piace
Ea își ia zborul bormașina
se oprește
Liniște și pace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu