miercuri, 30 octombrie 2013
După mulţi ani
sâmbătă, 26 octombrie 2013
Sucombare
Îmbrățișezi ce
poți și te arunci în cadă
discret abandonat dezlănțuire...
câmpii mănoase
cognitiv năvălesc spre tine
ordură măcinată
de niște blondine
ce pătrund unde
coada lui Sarsailă n-a răzbit
mânca-ne-ar... bip! bip!
bip!
mai adânc decât
mujdeiul de jalapă
carcane de lână
intrate la apă
opresc orice
suflu închid orice pleoapă
și picură în ochi
blegi otrava
oile tunse își
rumegă otava
e dalbă... nu-i
alterată...
m-apucă damblaua
miercuri, 23 octombrie 2013
Mahmureală erectivă
trag cu praștia dup-o durdulie turturică
herz-ul mi-e fiert în aburi de salcâm
poate-i singurică
stând în balcon dimineața-n pijamale...
aerul este dens și rece. se-ncălzește...
poate n-are
pe sub bluză danteluțe decadente
sau efectele amorului de azi-noapte
poate șoapte
de pe buze se desprind ca-n clepsidre nisipul
și îi coboară mâna pe șoldul grațios
poate tipul
e un amic ori vărul
sosit de la cluj cu rapidul de zece
poate-i trece
cu o palmă. o mângâie cu două...
poate nu-i cine cred eu că este
poate plouă
și-o să-și continue masajul
cică are un junghi sub burtică
poate-i pică
cataroiul prin termopan
găurind țeasta oarecum surprinsă
poate colivă
vom savura în săptămâna ce vine. e parastas
la apateu. oacheșa a lovit mortal
poate eu
vineri, 18 octombrie 2013
Molarul de minte
acea poziție... s-a cariat prematur
bomboane mentolate fructe stafidite
și cozi de păpădie
un amalgam de crampe abdominale și de ce-o fi
ieșit din pastele bolognese cu pătrunjel și busuioc
în sos de roșii strivite sub platfusul țărăncilor
năimite. tu urzeai gândul să slăbești
elefănțelul meu blond cu ochi turcoaz. de la tutun
ți se trage
ceasul meu nou pe care te-ai așezat
din greșeală
indicând mereu ora telenovelei tale preferate
hipopotamul meu săltăreț ce nu-și pierde nopțile
suspinând celulitic:
o lună de cașcaval pané nori de ciocolată caldă
telurile unui mixer...
fără pâine ca să nu se-ngrașe
cârnăciorul meu cu muștar
că iar te-ai sculat și te-ai dus aidoma toanelor
pe tine te doare altceva. pune-te-n pat respiră
să nu mă mai inviți la astfel de festinuri
și nu nu sunt zâna
măseluță
luni, 14 octombrie 2013
Despre un ins
sunt zile în care inimile celor ce trec pe lângă el
îi bat în buzunarele gecii... nădragilor... și genții de
pe umăr
un bum bum! puternic stimați cititori ai
irefutabilului
din ziare
încât începe s-alerge spre casă... slalom printre cei care
își
târâie membrele traversând pe roșu ca hoții
nu încetinește... își menține ritmul: o inhalare două expirări
temându-se să nu-l observe ipocriții ale căror tahicardii
lașe îi aparțin magnet
de corduri ce este
cugetând la refugiul în care o să-și întindă ciolanele
conservă de sardine cadaverice... ...ale sale se agită
le păstrează într-un cufăr:
de la puștanii de liceu până la cei care au depășit anii
îmbelșugați pomeniți în psaltire
de fapt o cutie de adidași moștenire
de la un ex-chiriaș
ce nu și-a achitat restanța față de proprietara care-l
păsuise
câteva luni de-a slăbit femeia... să n-o mai recunoști
i-a arătat bancnotele... s-a simțit bine...
acum ia foaia o lipește pe icoană aprinde candela și se roagă
să i se îndeplinească dorința: „..............................................”
în caz contrar rămâne varianta fostului coleg
și trăncăneala zgripțuroaicei
miercuri, 9 octombrie 2013
Cu greu
o contactez:
o pastilă apă să se
culce
busculadă de frisoane
o zi întreagă plus dineul
îi lipsește vrea și
nu poate
stresul care a stârnit insomniile stomacul sensibil
ea în ultimă instanță
instanța care n-are altceva
de făcut decât să...
să...-ul din te miri ce obligații/necesități
silită să dezerteze
copleșită...
fiecare e dator c-un alibí
noapte bună!
miercuri, 2 octombrie 2013
Perfuzie
Patul se zgâlțâie
somiera începe să scârțâie
Pe care parte să
mai stau? Să plec nu pot...
Un furtunaș
transparent atașat la antebraț o pungă cu
inscripții vișinii...
pic-pic! și limba unei aspide ce
nu se rușinează să
muște
Un glăscior: Te doare? Visele se năruie când crește
Mi-a zis că se va
ameliora...
așa că-mi adun elanurile
constructive în frigiderul din salon
Câte nume atâtea
fețe – toate suferinde. Medicii nu mint
Ploaia ce cade
sunt lacrimile școlarilor din septembrie
Îi văd când evadează
prin piețe și malluri...
mi-e de-ajuns
pentru a crede
Dacă doctorul a
spus că va trece
ce motive ar avea
să-mi ascundă adevărul?
Octombrie a sosit
ploaia nu contenește vântul desfundă
caloriferele iar
eu îmi vărs scepticismul într-o ploscă de
unică folosință