Perfuzie

Patul se zgâlțâie somiera începe să scârțâie

Pe care parte să mai stau? Să plec nu pot...

Un furtunaș transparent atașat la antebraț o pungă cu

inscripții vișinii... pic-pic! și limba unei aspide ce

nu se rușinează să muște

 

Un glăscior: Te doare? Visele se năruie când crește

Mi-a zis că se va ameliora...

așa că-mi adun elanurile constructive în frigiderul din salon

 

Câte nume atâtea fețe – toate suferinde. Medicii nu mint

Ploaia ce cade sunt lacrimile școlarilor din septembrie  

Îi văd când evadează prin piețe și malluri...

mi-e de-ajuns pentru a crede

 

Dacă doctorul a spus că va trece

ce motive ar avea să-mi ascundă adevărul? 

 

Octombrie a sosit ploaia nu contenește vântul desfundă

caloriferele iar eu îmi vărs scepticismul într-o ploscă de

unică folosință