ești ca o scápulă stai încovrigată-n pat înfofolită
în plapumă
caloriferele duduie ceaiul e-n aburi ciorapii flaușați
ți se urcă pe glezne
e noapte afară-i frig ne-nțelegem prin semne
vitraliile curg în spatele jaluzelelor de carton
iar din oblâncul renilor spațiali sosesc ca să-ți împlinească
dorințele: acvarii răsturnate cu pești ierburi prunduri
inerte
furtun din silicon bule de culori fluide azvârlite aidoma
pachetelor cu medicamente dintr-o somalie îndulcită de
câteva polaroide ce nu cunosc aroma pastei tale de dinți
te holbezi la televizor îți bei ceiuțul te scarpini în palmă
și te gândești c-ai putea să primești sau să-mparți banii
pe care îi visezi
plozii ghemuiți între tine și brad pitt... tu în aceeași
lenjerie
el cu o nouă barbă
te-ai bârlogit sub pilotă și mi-ai distras atenția căzută
pe-o pagină saramagogică uitată în biblioteca bunicii
tipărită-n anul nașterii tale... a mirungerii
când nașii te-au purtat în brațe. erai mică pe-atunci
taică-tu vâna rațe sălbatice iar soacră-mea păstra untura
mi-e somn citesc mă sprijin de calorifer
terenurile de fotbal chicotesc sub nămeți de polen primăvara
sportivă stagnează la ușă bate-un ger ce crapă singur
lemne
vecinii să aștepte... colindele-s pe CD
de mult n-am mai fost așa. nu-mi amintesc de când...
e timpul să
nu pierdem timpul – cum ar zice unul dintre
actorii tăi favoriți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu