Ritual după discotecă

Sosește descuie ușa și intră fără să aprindă lumina

Ai lui sunt în bucătărie joacă rummy

 

Se îndreaptă spre altar... pătrunde așază colacul și

se trântește pe vasul de porțelan

 

În spasme se strecoară din el ca un șarpe prin iarbă esența

 

Rotește rola de hârtie... sunetul unui rozător îi ține companie

 

Când căpușa netedă dintre coline este gata de plecare

se ridică trage apa care activează dezodorizantul

și p-ormă vomită

 

Te miri ce le trece prin cap

dacă e cum zici   să fi fost ăsta motivul

tot nu trebuia   e o măsură drastică ce poate

angrena decepții

ca ale domnișoarelor de onoare   deși vorbim

despre divorț

nefaste peste nefaste consecințe 

 

arăți băiețește   și mă-nspăimânt

chiar nu ai milă

cum să-ți mai trec mâna prin el

                          să ți-l frământ?

 

dacă este adevărat ce spuneau romanticii

că atunci când se-apropie îți vin în minte

scene desuete   eu sunt pe moarte în fiecare zi

 

fapta ta mi-a sărăcit panoplia de idei

părul cel lung te face să le rabzi

 

                                          (pe femei)

 

Așa vom arăta și noi?

privind intens și cu luare-aminte

către meleagurile fictive din spatele lentilei

 

ea țipă zvârlind cu noroi în barba sacerdotului 

care a făcut împreună cu alții conclav de i l-au răstignit

pe iisus tâlharul a fost mântuit perspectiva e raiul cu

verdeață  

 

30 de ani

am schimbat prefixul așa cum vântul își schimbă direcția

 

că a avut un fiu care chipurile ar fi murit precum mesia

după ce-l scufundase popa-n cristelniță

a trăit ce-a mai trăit ș-apoi s-a condensat și-a țâșnit invers

spre tatăl din care ieșise. un testament putrezit în apă

 

nu caldă ci rece a curs prin caloriferele apartamentului

în care a sălășluit suferind toată iarna de frig

pentru ei

ca să-i sperie să-i alunge să nu-i mai chinuie somnul

 

amin! și ne lăsăm vrăjiți de ecran

sătui de jocurile de intimidare aproape reușite ce seamănă

ca două picături de apă cu doi stropi de oțet

 

l-a prins în corzi și-i dă cât să nu poată duce

niciodată mai puțin sau doar în gură lui și mămicii sale

familie fericită

 

felinare ce se sting în necropola stafiilor

 

îi deschidem din nou ca unui camarad întors de pe front

lăsându-l să mâne cu noi la jir trei purcei foarte atenți

la cântecul sistolic mult așteptat

 

Prin balcoane

pe sârme întinse dintr-un capăt în altul se leagănă

bulendre parfumate

le-au scos de dimineață... e soare...

 

bluze chiloți prosoape lenjerii stau agățate-n cârlige

etajul și năluca...  spectacol de calitate

 

o salopetă cauciucată se clatină – pieliță maronie

peste balustradă. tricoul roșu s-a încolăcit și pare a fi

un cap congestionat lipsit de gât. sunt ale lui

el e la pescuit

 

geamul de la bucătărie se deschide. se apleacă și scutură

fața de masă

firmituri pufoase... ninsoarea mieilor...

 

sânii albi orfani de sutien se-nclină cu familiaritate

printr-un maieu de-aceeași culoare

 

proaspătă și devreme acasă o întreb dacă-mi împrumută

aspiratorul  (al meu s-a defectat)

 

cobor în pripă uitând să-i iau ceva de mărțișor

dar concubinul ei îmi e dator cu cinci sutare

 

P. R.

                                          ...la poștă

un pseudonim

alt nume   domiciliul

înmânez  

e recomandată?

   care-i diferența?

ceva cu recipisă   returnare   &  cost

adițional

   atunci să fie simplă

      e o zi splendidă

   îți dau biștarii   tu iei plicul  

 

primește și mă-ntreabă dacă am mai

trimis  

lui moș crăciun   când am fost prichindel 

   apoi s-a inventat internetul

   de ce?

fi’n’c-ai scris mai întâi adresa

p’ormă destinatarul

   ca să-i fie mai ușor   p o ș t a ș u l u i

   e-o problemă?

 

uite banii!   m-a privit...

n-a avut să-mi dea rest

 

am ieșit   i-am schimbat   am revenit  

mi-a spus că a subliniat numele  

era sigură că celălalt o. p. e din același

aluat

și n-o să vadă pădurea din cauza

copacilor

am plecat.   nu face nimic

 

în cel târziu trei zile o s-ajungă la tine

   du-te să vezi!

dacă nu-i dau de capăt zi-le să verifice

cu doi centimetri mai jos.    e subliniat

   însă   l e n t           să nu-și rupă gâtul

& să nu uiți să mă suni!

 

(2) Adesea mă gândesc la moarte

ca la un stilou ce-și scrie declarația de avere:

 

urmele grăsoase ale triadei digitale care l-au ținut

căldura transmisă buchisirea termenilor isprăvirea frazelor

omiterea lucrurilor pe care nu le voia expuse ca la obor

sau dimpotrivă

expunerea ostentativă a celor prea banale pentru înc-o

apariție pe foaia încărcată cu palavre minuțios alese

răbdarea și atenția de vultur dinaintea încordării ciocului

cu cerneală peste balta analizată în timpul survolării

calmul diurn delirul nocturn pauza dintre tribulații

& activitățile de întreținere a unei anatomii ce avea

trebuință de nutrienți

până când alți meseriași îl vor purta pe umeri

frânți de tristețe

și peticul de hârtie destinat unei gazete provinciale

câteva linii verticale apoi ușor înclinate

iar la final un punct

 

După încheierea raportului stiloul rămâne

descoperit

Se usucă și este înlocuit cu un pix

 

În gară la un şpriţ admir trenurile

Se duc se întorc

fac opturi pe linii ce-și întredeschid căile de sosire

și de plecare

Oamenii își agață bagajele în ciupercile șinelor

se împiedică convoacă sfinții se îndrumă și șovăie

apoi se suie în aceleași compartimente soioase în care

s-au suit cândva părinții părinților lor

 

Câte-un cheferist cu obraji vineți proaspăt rași

iese și se proțăpește pe muchia peronului

Revine după scurt timp deschide ușa și dispare 

 

Borvizul e sec   lumea-i la fel

 

Donșoara cu șorț gălbui pătat la margini se uită lung

la mine ca vinul roz la apa de sifon

 

Ce-am făcut? și rotesc capul

 

Țoiul e abisul ce mă îmbie să-l strâng în palmă

Ortacul din colț a ațipit

și nu poate să depună mărturie că barmanița

nu mă are la inimă

 

Își clatină fruntea și mâna când trenul urlă  

Țoiul plonjează și se sparge în zeci de cioburi

reduse la tăcere de zgomotul locomotivei nemțești

fabricată la Arad... suspensii înalte

 

Neagră la față neslăbindu-mă din priviri

mâncată de vărsat și de ne’mpliniri

un manechin din vitrină bun de pus la intrare...

 

Cu ce-s de vină?

 

Din gura camaradului iese o adiere de iască prăjită

în spirt albastru de Mona

Exact ca ochii săi închiși acum

 

Nu pot să nu mă-ngrijorez știind că a luat pe datorie

O să mai prindă pensia?

 

Poștașul nu sună de două ori. Se încurcă cu soțiile

altora dar nu sună

 

El o știe

 

Stă singur în colțul lui cu bărbia-n piept

Doarme și n-o observă pe femeia ce mă țintuiește

 

Moartea în schimb n-are grețuri

Îți bate și-n ferestre la o adică

 

Chiar de e soare afară... nu se reflectă-n pahar

 

Mușteriii se adună la turtă comandă... mă întreabă

Răspund afirmativ

Se așază într-un triunghi de râsete ciocnesc și înghit

 

Peste cinci minute un val mi-i mătură pe toți

și mi-i suie în trenul de Curtici

Cale liberă! Miros de motorină. Rost de bani

Cineva a fost învins. Nu pricepe

Io-s fascinat de vagoanele azurii

ca cerul de deasupra lor

 

Se pune să-și numere banii...

 

Ce-ar fi să mă ridic ușor

și să mă fac pierdut pe lângă ele?

 

Vis (la tinereţe)

„Căci toate ce se văd și par

Sunt un vis într-un vis doar”

                                               E. A. Poe

 

 

Căci nu știu pe unde ai să scoți cămașa

Toate-s așa cum le-a fost planul

Ce-ar fi să stingem lumina

Se zice că-ntărește bulanul

Văd că m-asculți și-mi place

Și nu numai atât domnișoară

Par ochii mai grei ca nicicând

Sunt poate vorbe-ntr-o doară

Un minut ca s-aduc vinul

Vis-à-vis au stins-o și ei

Într-un final intuit cu ușurință

Vis ce n-ar trebui privit cu rea-credință

Doar e un vis – ce naiba!? – un vis doar

 

Să ardă

vezi-ți de treabă apucă-te de călcat spală vasele

hrănește papagalii orice

văile mâniei de odinioară vor fi una cu trecutul

se va ivi ne va înțepa ne vom sufoca

va declanșa puhoaie de chicoteli și răspunsuri

la întrebări ce nu s-au pus și nici n-o să se...

crede-mă știu ce zic

cenușa se va răci clopotele se vor balansa alimentarele

vor deschide ca și când ar fi fost închise în intervalul

în care ai venit să-mi aduci...

nu că n-aș fi putut dar mi se zugrăvise menajul înfiripat

în casa care-a devenit de nerecunoscut până și pentr-un

anonim care stă dincolo de fereastră și ne privește tăcut

 

ceea ce îți cer și eu

 

Spoială

Îl vedeai cum pipăie pereții căptușiți cu rocă albastră, cum îi atinge cu palma sa murdară, de la varul șmirgheluit ce plutise-n încăperea vizată de multă vreme, încă de când a stat în fața blocului și-a privit spre etajul la care urma să pregătească pasta ce-l va ajuta să astupe rosturile dintre plăci, dar și crăpăturile subțiri și nevinovate ce aveau să se ivească la-mbinarea feliilor de rigips cu model abstract de peisaje bidimensionale proprii muncitorilor în construcții, și cum se gândea că o să pătrundă în apartamentul femeii care-l plătise în avans, pentru că-l cunoscuse, înainte de-a muri, pe tac-su, și, nainte de-a se mărita, pe mă-sa, care ar fi fost mândră de fiul ei remunerat la negru, cu părul lui creț, înăsprit de praful și de pulberea de calciu, ca o ceață prin care-și trecea câte-o mână, ca să pară că s-ar implica în atmosfera de îmbălsămare a pereților ce-i vor luci în față, se gândea, și se va zări, neclar și plinuț, reflexia lor de după-amiază, timp de clipe neștirbite și autentic simțite pe propria piele, cum o să-l prindă ca-ntr-un năvod aruncat la mică distanță și tras, cu toată puterea, spre cel (cea?) care l-a zvârlit pentru a-l aduce cât mai aproape, lipindu-l, dacă se putea, de murii cleioși ai camerei pe care era obligat s-o renoveze, fără protecție manuală, cu mănușile cauciucate înfipte în buzunarul de la spate, atârnând ca o coadă blegită de măgar, cu două tricouri, lăsând impresia că transpiră în aerul dens și colburos că-l puteai amesteca cu creionul de tâmplărie pe care-l foloseau mulți lucrători, deși nu erau tâmplari, ci simpli și onești traficanți de faianță și gresie, alteori și de scule folosite ca să-și facă treaba, achiziționate pe sub mână sau găsite pe podelele altor locuri de muncă, ascunse sub câte-un sac golit de ciment,

Și cum nu se cădea să refuze o așa de bună ofertă, ce la-nceput le dădea bătăi grăbite de inimă și dureri scurte de stomac, le-au luat, nemaistând pe gânduri, ca și când ar fi răpit un copil de bani gata pe care l-ar fi pus imediat să producă, și nu ar mai fi așteptat banii de răscumpărare,

Și cum se așeza cu obrazul lângă foița de tavan fals ce avea să fie montat, piesă cu piesă, deasupra corpului său de agent de iluzii, cum o măsura din privirile-i uscate de-o nerăbdare animalică, cuprinzând-o cu brațele sale păroase și albite, cum o ridica, ținând-o bine, o mai ridică puțin, cât să-i treacă de umeri și să nu-i scape din aria sa vizuală, înc-un pic, ca s-o înalțe spre nasul la care nici că-i va ajunge cineva, după ce-o să le-mbine pe toate, oricât s-ar strădui să descopere oarecări analogii dintre o mână blindată cu o bormașină ce turuie și perforează un perete, a cărui replică, la persistența omului, e o tuse seacă de resturi cărămizii cu dâre de vechi tencuieli nereușite și câteva firicele de ulei, folosit la îndepărtarea umezelii murale, care și-a ținut promisiunea până-n momentul în care s-a desfășurat, trepidant, între un burghiu ș-un perete,

obiecte ce nu țineau de existența lui, ci de persoanele care le construiseră, câștigând ceva bani din vânzarea lor, și-o mână, îmbărbătată de-un ideal, ce mângâie un chip blând de femeie, care nu se lasă cu una, cu două sedusă și răpusă de amorul unui pierde-vară, fie el cu experiență evidentă în ceea ce face sau ar fi vrut să facă, se gândea, stând înaintea monolitului cu zece etaje separate de nouă bucăți lungi de beton împletit cu fier, reci ca stropii unei ploi de iarnă, cugetând la cum își va procura bucuria esențială pe care mulți dintre cei ce nu erau ca el o găseau la tot pasul, când tastau un număr de telefon și discutau în vederea unei eventuale întâlniri la cină, dintr-un viitor ce reușea să-l dezamăgească încă din prezent.

Scoase limba oțelită din carnea solidă a zidului, lăsă să i se apropie mâna de coapsa dreaptă, și oftă cu ecou – plin de praf și de nenoroc.