luni, 17 martie 2014

(2) Adesea mă gândesc la moarte


ca la un stilou ce-și scrie declarația de avere:

 

urmele grăsoase ale triadei digitale care l-au ținut

căldura transmisă buchisirea termenilor isprăvirea frazelor

omiterea lucrurilor pe care nu le voia expuse ca la obor

sau dimpotrivă

expunerea ostentativă a celor prea banale pentru înc-o

apariție pe foaia încărcată cu palavre minuțios alese

răbdarea și atenția de vultur dinaintea încordării ciocului

cu cerneală peste balta analizată în timpul survolării

calmul diurn delirul nocturn pauza dintre tribulații

& activitățile de întreținere a unei anatomii ce avea

trebuință de nutrienți

până când alți meseriași îl vor purta pe umeri

frânți de tristețe

și peticul de hârtie destinat unei gazete provinciale

câteva linii verticale apoi ușor înclinate

iar la final un punct

 

După încheierea raportului stiloul rămâne

descoperit

Se usucă și este înlocuit cu un pix

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu