marți, 24 iunie 2014

(4) Din balconul meu de cleştar


relatez cu franchețe

 

E trecut de mijlocul lui iunie și încă n-am ajuns să mă întind

cu burta la soare

A trebuit să îmbrac hanoracul și să încalec indezirabilii pantaloni

lungi – fiindcă turna cu găleata și bătea vântul ăl mai nenorocit

 

Nu aveam chef însă mi s-a cășunat să merg la biserică

 

Poarta era ferecată iar încăperea era lipsită de orice suflare

Plecaseră în nu știu ce localitate cu ocazia habar n-am cărui

eveniment sărbătorit cu mai multă evlavie acolo

Așa c-am făcut cale întoarsă și am luat-o încet spre mall

unde le-am vizitat pe fostele colege de breaslă

 

Intrând în vorbă...:

Ce faci?

Bine. Tu?

Mă descurc. La lucru?

Cum se vede

Salariul?

Același

Vânzările?

Ca-n fiecare an

Șefa?

Azi e liberă

În rest?

La muncă ș-acasă

 

Îi zic că ne auzim mai târziu și-mi continui plimbarea pe

holurile stridente cu pereți de sticlă și fier...

trecând prin dreptul unui magazin... atent să nu mă împiedic

de trupșorul unui puradel scăpat din lesa bașoaldei ce se holba

la colanții unei domnișoare al cărei parfum se mai simțea în aer

 

(Creaturi mercantile lungindu-și gâtul după prima doamnă a

României... în vizită la o fabrică de cherestea flancată de

salahorii și strungarii pistruiați de rumeguș...

părul în falduri îi amețise pe toți – chiar și pe mine)

 

I-am înjurat în gând

 

Altă prăvălie replici identice

Noutatea era că se însoară: Condoleanțe!

Apoi am strâns-o în brațe. Mai că mi-au dat lacrimile

N-am întrebat-o în ce dată

Am plecat mai departe. Coșulețul cu reduceri beletristice

aflat în pragul librăriei cu dichis de la etajul doi și

cocleala aburindă a fast-foodurilor...

 

Cumpăr salut pe cine mai salut și demarez spre Vlaicu

Plouă – iar n-am umbrela la mine – pierd tramvaiul și o

iau per pedes sfidând Natura

 

Îmi zic Nu mai e mult și mă screm să cred

Tenișii fac spume bluza se lipește de piele

Noroc că am glugă

 

Dau să intru în scară și simt o mână pe umăr

 

O știi pe aia vărgată și pufoasă?

Da – îi răspund doamnei administratoare

A călcat-o autobuzul

Mutra i fu copleșită de mâhnire... cerul necurat se încovoia

peste blocuri

 

Urc pășesc în apartament mă schimb spălat... uscat...

și pornesc tembelizorul:

 

o tânără de douăzeci de ani a fost arestată sub acuzația de

dublă omucidere din culpă după ce și-a oprit brusc mașina

pe o autostradă intens circulată

ca să facă loc unei familii de rațe drăgălașe ce se rătăcise

ajutându-i pe motocicliștii din spatele ei să se izbească de

bolidul grijuliu cu forță brutalitate și imprudență

– stimați telespectatori – murind pe loc

...și condamnată la închisoare pe viață

 

Germania a fost pe punctul de-a fi învinsă la fotbal

de către o reprezentativă a Africii

Războiul Stelelor a fost desemnat cel mai bun film

al tuturor timpurilor

iar mâine – o spune cu umor prezentatorul – va fi soare

în orașul de pe Bega

dar în niciun caz în cel de pe Mureș

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu