Deşi zilele în care mă duc la serviciu sunt aceleaşi
cu cele în care mă întorc acasă
iată că-ntr-o zi ea nu m-a găsit
Aşa ceva nu s-a mai auzit la noi pe stradă
și drept urmare a-nceput să sune-n stânga
şi-n dreapta
Când m-am trezit eram înconjurat de bărbaţi
asemănători mie
într-o tavernă ce mai că plesnea din cauza
îmbrăţişărilor noaste zgomotoase
brâncă la brâncă şi şold la şold
cântându-ne trezirea la adevăr de peste nici
zece secunde din momentul în care unul ca mine
îşi deschise gura şi scoase
pe lângă sunetul unui copac doborât
un damf sulfuros de alcool tutun şi ciorbă
prăvălind uşa cu piciorul
în pas de defilare pe străzile ce semănau între ele
păşind
luând chipul celor învingători
pentru că urmam să fim medaliaţi cu aur
la olimpiada falocratică de anul acesta
Cântam și ne mai rezemam de câte un pom
până când din înaltul senin al cerului
o voce hotărâtă m-a strigat pe nume
şi atunci mi-am amintit că-mi uitasem bricheta
la serviciu
că cineva s-a oferit să-mi aprindă ţigara
iar altcineva să-mi potriveasc’ o cinzeacă
şi că eram la o aruncătură de băţ distanţă de vocea
care-mi repeta să urc cât mai repede-n casă
întreruptă de scurtele şi desele mele intervenţii
lămuritoare
că nu-i casă femeie e apartament cu două camere 
