luni, 19 octombrie 2015

Never say never


M-a sunat să-mi spună că mi i-a expediat prin Western

Ocazia – ziua mea de naștere

Nu-mi trimisese de mai bine de 5 ani... suficient de mare

și-atunci. Puteam să mă-ntrețin. Nu mai era nevoie...

 

Mi-am verificat ceasul ca să fiu sigur că n-am întârziat

și-am sunat la interfon

 

Aflu că are 24 și că e de prin părțile noastre. N-o întreb de ce

practică meseria asta. Tatuajul de pe umăr spunea destule

 

Sfori și șpagate... părul ei îmi acoperă buricul

Ar fi putut să arate de 18 dacă nu și-ar fi pensat excesiv

sprâncenele dacă și-ar fi schimbat nutriționistul dac-ar fi

dormit mai mult și-ar fi ieșit mai des din apartament

 

Etajul 9... calea ferată se împletește cu un no mans land

și zările încet... încet... se îmbeznau

De mic mi-a fost frică de înălțime

 

În lift n-am semnal

 

Apoi îi telefonez să-i mulțumesc pentru bani

Mi-am luat ceva frumos și toate cele de cuviință

 

Îmi examinez din nou portofelul. Mă uit la ceas:

și jumătate

Poate că mai am timp să-l prind pe ăla de la făr’

un sfert

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu