sâmbătă, 13 februarie 2016

2. Mioara zeița bărbatului ei


Cu algie își palpează buzele boite și bâzdâcul dipetal

pe carele un grindel cu mustăți i le paște până leșină

Lipa-lipa paradito comoara mea păpușico

Urme de dinți pe cearșaf se lipesc cu apatice trosnete

furniruite de păienjenișul amintirilor în neștire

din gât furișându-se roiuri sonore de laringospasme

Amândoi arahnide civilizate ...șiraguri de rouă îmbălsămată

...un stârv disecat pe-o targă de morgă lâng-un medic legist

ajuns la orgasm

sorocind coaserea și descoaserea cărnii în lunile cu flori

domnești pe la ferești

când și icoanele pironite-n murii de răsărit suferă de igrasie

și mucigai

iar câlții cărunți par filamente de păpădie ce-și pot lua zborul

prin forța unui singur strănut

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu