La un ceai

cu un fierbător și juma de pită poți face multe

mai ales când ochiul mare al plitei de napalm în floare

îmi amintește de soarele curelor balneare   

ținute la piept sub straturi de piele

în zilele acelui Olănești estiv cu izvoarele sale

Cristal Imperial și Miraj

când ți se deruta privirea – pânză de traforaj – ce decupa

bucățele din fagii ulmii carpenii și plopii tremurători

de frică pe lângă care adesea am trecut la ocazie

ca ajungând la Sâmbăta de Sus

printre elzevirele șterse din biblioteca ce pipăia grinda

să-l întâlnești pe domnul Iisus

despre care ziceau gurile de scurgere ale rigolelor

din curte clopotnița și taica Pafnutie că ar fi plecat

în capitală pedestru – al tinerei generații exemplar taxiarh

ca să-l ia la beștelit pe desuetul patriarh

triplu medaliat cu argint la aruncarea sfeștocului și a

trafaletului

că prea întârzie cu catedrala neamslugărniciei și-o ține

în făgăduieli și orații

 

poți să dospești în mintea-ți burdușită cu interspații

ample pomelnice ca pe niște pui de găină

hrăniți cu furaje vitaminizate... iradiați și imunizați

prin antibiotice...  injectați cu hormoni de creștere...

frecați pe gheruțe cu o pastă specială de glutamat

monosodic și arsen

piuind câte-un glosem la fiecare pas pe care-l vor face

în rumeguș

 

poți să-ți aduci aminte de el mar amanta mea de pluș

de nisipul ce ne irita întredegetele

de corturile ridicate în rezervația din Vamă

unde tranzacționaserăm conserve de fasole

bidoane de borviz și reminiscențe sărate ale unei cozi

cameleonice de Colgate & Maxam

 

deși eu aș fi vrut să o întindem la Sovata și-n lacul

semiopac cu alge moarte și miros de hexaclorciclohexan

spălat de-o buroaică

să mă las împachetat cu nămol de o fercheșă unguroaică

pe nume Anci sau Réka

să mă învelească ca pe-o clătită cu ciocolată

apoi să-mi șoptească că o cheamă Rebeca și c-o strigă Rebi

că o admiră toți efebii cu bancnote de-o sută

că-i tânără dar amărâtă și n-are cine să o distreze

Jaj Istenem Jézus!... în Antilele Olandeze

 

poți spune multe plecând de la o franzelă și-un ceai la ibric

poți scrie că totu-i nimic și nimic sunt toate

că lumea e binoclată de sus așa cum Mik. Kopernik

nu privise cu ochi buni teoria lui Ptolemeu

și cuticulele unghiilor sale inflamate de la mâna

cu care lucrase pentru ca pițipoancele pe tocuri

și halberofilii cu burdihane să doarmă liniștiți

 

curios cum toate converg la finele retrospecțiunii

spre punctul de plecare pe care i l-am recomandat

după ce-am ascultat-o și am constatat că i se șubrezise

glasul și nu-și mai găsea sorții de izbândă

 

 

fă-ți unul negru adaugă lămâie o să-ți treacă

keep calm privește-l cum se deschide și pune

cuțitu-n teacă