Convalescenţă

Strig către țărm. Sunt prea indolent să ascult  

Mi-e greu       

Nu-i nevoie să-ți mai spun

 

Altoit de palma unui zeu gelos. Scăpat ca prin minune

în căușul generos... înarmat c-o veioză veșnic aprinsă

 

Mă cuibăresc în vicii de papir și cerneluri zăpăcit de

utopia beatificării 

și ignor bocăniturile colocatarilor și larma dubei de poliție

 

Încă puțin   ...n-am terminat

 

Magma psihedelică a mugurașilor îmi scaldă gleznele

iar fiori de must mi se înțepenesc între vertebre

Picioarele-s pe mal   pentru o evaluare în curburi de șale

cu zornăieli de tinichea

 

Ora mesei! într-un lazaret interbelic... detașat de zarva

metropolei în pădurea domnului Eliade

 

O perlă într-o crevasă   ochiul unei mironosițe

Șoapte-n codru...