Eu nu beau de
durere ci de necaz
Și nu așa...
la-ntâmplare ca bețivii antrenați
Nu Țuți
Eu beau din
pasiunea ancestrală pentru vânătoarea
pe timp de noapte
Dac-ai ști cât de
lungă n-ai mai întreba
Cât șapte nopți
de somn din ăla de-a’ tău
cu spumă de șampanie
pe pomeți și castraveciori
pe ochi
Șapte nopți de
luptă cu urșii și lupii... că pretutindeni
sunt jivine cu
suflet mare care vor să nu adulmece
doar amarul...
Ș-apăi cine-i mai
amabilă decât pălinca
Na cumetre! Să-ți
treacă supărarea
Spală-ți fața
unge-ți părul nu te arăta că postești!
Căci și eu sufăr...
Nici nu mai am în ce să-mi înec
tristețea
Suflete nobile...
toate cu datorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu