E nebun nu e prost

încerca să ne explice întorcându-și mecla umflată de râs

la vederea celui rămas cu pantalonii pe vine care își evidenția

perechea de buci – în prelungirea cămășii creponate

fără nasturi – cu palmele lui osoase

 

Îl duce bibilica – comentă același bărbat ce-și îndoi genunchii

ținându-se de burtă fiindcă zevzecul își ridicase brațele

în hărmălaia mahalagioaicelor ce se lamentau... Dați-l afară!

iar el riposta cu Futu-vă neamu’!

 

Filmați-l careva și-l puneți pă iutub să vadă și dom’ primar

ce oameni are Aradu’ – babele urlă tramvaiul frânează...

rânjete... exoftalmii... insulte adresate dementului

 

Traversez... cineva sparge un geam... pași împleticiți...

îl scuipă pe vatman... se face că mai aruncă o piatră și

se pierde printre gardurile vii de peste drum

 

E nebun dar nu-i prost! și pe gât îmi urcă voma

’Șa-m-aș în gurița ta cu tona!

 

Iar tu filmează-n continuare să vadă și dom’ primar...

și pune-l pe internet

...ce specimen! ce culoare!

 

(4) [Adesea mă gândesc la moarte...]

...ca și cum m-aș gândi la zâzâitul elicei de răcire

a „Computerului Personal” de la serviciu

ce toacă particulele de aer elementare faptului

secundar al existenței mele

important doar din punct de vedere economic

ca să-i îmbogățesc pe alții

când decursul implacabil al orelor de calvar

sapă  î n c e t - î n c e t  în pământul de sub mine

O scobitură din ce în ce mai adâncă

 

Plouă

Sufletul meu așteaptă să vie și să mă poarte dincolo

în depărtarea atât de apropiată a deja dar nu încă-urilor

pline de mistere teologale

Un fulg de floare modificat cromatic în suflul anemic al

inerției de la care am plecat în discuție cu mine însumi

în momentul în care am pornit calculatorul

 

Și el zâzâie și astăzi iar eu mă-nvârt odată cu pálele

de metal aidoma bătăilor din aripi ale unei păsări

ce murdărește aerul cu gesturile ei meschine

jeturi împuțite de suflare agitată scârnăvii întraripate

zumzete ale necuratului muște musculițe buburuze și

fluturi de carton ce par să iasă din tornada orizontală

a obiectului muncii ce Zzzzz!... în continuare și azi și mâine 

Și n-am ce să fac dacă vreau să-mi primesc leafa

Ascult mă supun și-mi văd de treabă

Ziua e lungă. Mai e mult până dimineață

O noapte le desparte

 

Voi încuia ușa de la intrare în caz că adorm și uit de lume

În vis mă regăsesc. Lumina de la capăt e acolo

Nu sunt singur

 

Odihna e pretutindeni  

Fac de toate în enigmaticul tărâm al somnului pe care unii

îl consideră o preînchipuire a morții iar eu o sursă de viață

la care adeseori mă gândesc când mă trezesc la moarte

De luni până vineri

weekendul am să-l las domnului domnilor stăpân

peste toate să-ți scarmene el lâna

și tămâiați cu surle și trâmbițe să vi se ude izmenele

de-atâta rugăciune

 

să cădeți morți de oboseală în pragul lăcașului

de închinare & stăruință cu limbile de-un metru... ținându-vă

de mână precum puradeii aceleiași mame... visând o lume mai

bună. să-ți fie mai mare dragul să te scoli dimineața

s-o accepți ca pe-o fiică            ...din tine și el

în veșnicele zile estivale

odihnă... nema grabă...  doar seninătatea unui concediu ce nu

se mai termină

 

rebecă cu blăniță eu mă zgârcesc la indulgențe când vine

vorba de adversari într-ale adorării

așa că te ridic îți spăl mutrișoara c-un pumn de agheasmă

te duc la mine zona gării complex de nefamiliști dezinsecția la zi 

voi aștepta să se facă 12 tu să-ți revii

din isteriile serale să-ți ungi toast-ul cu gem să bem o infuzie

de ghimbir să discutăm cu franchețe să auzim trenurile cum

sforăie să te bălăcești...

ș-apoi dacă-mi dai voie              să te tamponez c-un prosop

 

îmi trag taburetul... continui narațiunea...

sub pătură voi găsi o nimfă care își va deschide buzele ca

să-mi transmită că domnul poate ce noi nu putem

eu să o cred