weekendul am să-l las domnului domnilor stăpân
peste toate să-ți scarmene el lâna
și tămâiați cu surle și trâmbițe să vi se ude izmenele
de-atâta rugăciune
să cădeți morți de oboseală în pragul lăcașului
de închinare & stăruință cu limbile de-un metru... ținându-vă
de mână precum puradeii aceleiași mame... visând o lume
mai
bună. să-ți fie mai mare dragul să te scoli dimineața
s-o accepți ca pe-o fiică ...din tine și el
în veșnicele zile estivale
odihnă... nema grabă... doar seninătatea unui concediu ce nu
se mai termină
rebecă cu blăniță eu mă zgârcesc la indulgențe când vine
vorba de adversari într-ale adorării
așa că te ridic îți spăl mutrișoara c-un pumn de agheasmă
te duc la mine zona gării complex de nefamiliști dezinsecția
la zi
voi aștepta să se facă 12 tu să-ți revii
din isteriile serale să-ți ungi toast-ul cu gem să bem o
infuzie
de ghimbir să discutăm cu franchețe să auzim trenurile cum
sforăie să te bălăcești...
ș-apoi dacă-mi dai voie să te tamponez c-un prosop
îmi trag taburetul... continui narațiunea...
sub pătură voi găsi o nimfă care își va deschide buzele ca
să-mi transmită că domnul
poate ce noi nu putem
eu să o cred
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu