ca la zâzâitul
elicei de răcire a PC-ului de la serviciu
ce toacă particulele de aer elementare faptului
secundar al existenței noastre
important numai din punct de vedere economic
să se-mbogățească alții
Orele sapă adânc în pământul de sub noi
Așteptăm să vină și să ne poarte în depărtarea atât de
apropiată a lui deja
dar nu încă
anemia inerției de la care am plecat în momentul în care
am pornit computerul
Ne învârtim concomitent cu pálele de metal
aidoma unei orătănii ce compromite atmosfera echilibrată
prin gesturile ei meschine
jeturi împuțite agitate... scârnăvii întraripate
musculițe buburuze și molii ce par să se năpustească...
tornadă orizontală a obiectului muncii
Zzzzz!... în continuare și azi și mâine
și n-avem ce să facem dacă vrem să ne primim leafa
ascultăm ne supunem. Mai este până dimineață
Încuiem ușa – în caz că adormim...
În vis regăsim lumina. Nu suntem singuri
Pretutindeni ODIHNĂ
– în enigmaticul tărâm al somnului pe care unii
îl consideră o preînchipuire a morții
iar noi o sursă de viață la care adeseori cugetăm
când ne trezim la moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu