când mintea-mi planează peste tot ce-mi intră-n raza
vizuală
și-ar vrea să se închidă pleoapele să nu mai percep și să
fiu
judecat...
se așază pe pâinea prăjită... nițel unt și condimente
lăsând grăsimea lăptoasă să pătrundă miezul crocant
un organism nesătul fără poftă de mâncare
...pe cana de ceai pe care abia am ridicat-o ca să-mi ud
gâtul
o altă menghină
...pe cutia cu somnifere de pe noptieră pe mână doctoriței
care a refuzat să completeze o nouă rețetă de teamă să nu
devin dependent
...pe faptul că n-am mai vorbit cu maică-mea de mai bine
de
șase luni și nici n-am de gând
Trecut de treizeci – anumite relații ar trebui să se stingă
dacă
nu intenționează (metonimie? antropomorfism?) să fie
ucise
fără avertizare
...pe corzile chitarei
Încerc să cânt o melodie de îmbărbătare înainte de Marea
Întâlnire. Dar nici asta nu-mi iese
...pe telefonul cu ecran tactil deschizând rând pe rând
mesajele cu îngerași fulgi de zăpadă brăduți masacrați
pace și bucurie
primite nu de mult – ajutoare umanitare parașutate-n deșert
menite să stârpească inaniția din țările defavorizate
– de la cămătarii rubricii Contacte
...peste biserica minoriților unde în sara d’ajun un romano-
catolic un ortodox ș-un neoprotestant au stat pe aceeași
băncuță ascultând concertul de colinde dinaintea ceremoniei
celeste la care au asistat rugându-se fiecare pe limba
lui
unicului Dumnezeu
chit că așa ceva nu veți găsi precizat în predica de Crăciun
a niciunui reverend preot sau pastor
...peste doleanța unui amic de a implora Providența
pentru S.
care vrea să treacă la islam și să plece cât mai repede
în Algeria
dar a te ruga e lucru mare și prin urmare îi cer adresa
ei
de Facebook că poate îi dau de capăt și o să se mărite
mai devreme
...pe umărul meu ca un corb odată cu mâna indiferentă a
Rebecăi care a tras cu urechea la ce-am șușotit adineauri
ș-ar vrea să-mi spună ceva iar eu o ignor
...pe făgăduințele mieroase ale trupului
picior peste picior cu ambele mâini pipăindu-mi
claviculele:
că s-a obișnuit cu încăpățânarea mea chiar dacă n-o-nțelege
nu-i un cap de țară... cu toții greșim...
și că-ntr-un final pe care creierele oneste și imparțiale
n-au
cum să-l anticipeze
nebunii vor izbăvi lumea de la iminenta autodistrugere
...de-a lungul gleznelor ei înciorăpate
ce mă fac să uit că n-am trecut de interviul pentru jobul
după care am tânjit din studenție
de-a curmezișul sânilor care stârnesc gelozie printre
afrodite
și peste tot ce-am scris pân-acum
de parcă ar conta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu