cuget că ar fi mai bine să mă deplasez până-n dormitor
unde am să ridic mâinile înspre bolta metalizată a
acestei
zile de decembrie am să apropii indecșii și policarii
sub forma unei inimioare – cum fac „vedetele”
că poate așa mă voi uni cu divinul iar herz-ul va fi în
stare
să iubească mai abitir... mai intens... mai eficient
voi putea să iert imediat dușmăniile să accept ca firești
inepțiile și să nu mă mai enervez
...să fiu de treabă să fiu simpatic chiar dacă n-o să scap
de
penibilul situațional al afișării unei găoaze prin palmele-mi
unite fantezist
de parcă m-aș binocla prin ea la cer iar el mi-ar răspunde
pe măsură
și aș rămâne – suflet născut din hazard – cu privirea pierdută
între crengile scheletice ale teiului din spatele blocurilor
cu o mică inimă albastră în dreptul ochilor
sperând că cineva o va... ca pe brânză
Umblă toți cu zambilica-n palme. Zici că-s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu