(7) Din balconul meu de cleştar

contemplu rafalele glaciale ale vântului durerea de molari

țiuitul urechilor și perversitatea unei zile pierdute

căutându-mi de muncă în orașul în care toți se plâng că au

salarii mici însă dețin câte-o mașină străină

parcată în fața cotețului pe care-l numesc garsonieră confort unu

 

Mi-am găsit un post de consultant vânzări (pentru că e-o rușine

să te mai numești vânzător)

după ce-am așteptat mai bine de două luni să plec din țara în

care curge lapte și bere

ca să mă duc zburând peste vămi într-una în care nici nu s-a

auzit o asemenea gogomănie

dar care are străzi curate – numai bune de dormit pe ele

 

Că nu degeaba prin casă... se află o diplomă care atestă studiile

superioare ale unui ins dornic mereu să învețe chestii

și să se adapteze la tot soiul de condiții biotice

încât navighează pe internet cu sufletul deschis oricărei

provocări...

acum ascultă un interviu cu Maria Callas  

 

Numărul vizualizărilor scade cu fiecare episod

 

De jos se aude: Fifi proasto unde fugi cu lesa după tine?

Zici c-o intrat dracu’-n ea. Hai ’napoi la mama!

 

Cum de nu și-a dat seama mai devreme?

Se vedea clar în privirea sopranei...

Păcălit de părul superb coafat... atent la rochie... vocea ce n-o

mai ajuta... buzele austere... dermatograful... ochii ei mari și

luminoși ce nu puteau să tacă

decât întrerupți de o pană de curent

 

M-am ridicat am ieșit pe balcon și le-am auzit pe vecinele

care își plimbau potăile în proximitatea garajelor ridicate ilegal

Sporovăiau cu o sinceritate debordant de stupidă despre cât de

talentate sunt cățelușele lor: Fifi și Bella

până când Fifi probabil sătulă de atâtea laude a luat-o la

sănătoasa

făcând-o pe stăpâna ei să spună adevărul iar pe mine să nu-mi

pară rău că am scuipat peste balustradă

 

Mă pun să mă culc... primesc un telefon:

cică s-ar găsi un loc și pentru mine în lotul celor care

vor să plece la cules de căpșuni în Wonderland...

însă echipa de vis a wonderlandezilor a bătut-o acasă

în această seară pe echipa de vis a Țării Portocalelor

cu nemilostivul scor de 7 la 1 – iar așa ceva nu se face

 

Mi se promite un salariu frumușel. Chiar îmi pare rău

Dar voi rămâne în țara unde curge lapte și bere

Poate la anu’