Mai mult gol decât plin

Tuburi cu neon... franzele de gheață

Citesc despre începuturile revoluției franceze

Date cu caracter administrativ

 

Fetele discută despre ce discută ele de obicei

Una vorbește celelalte ascultă. O ascult și eu

Părul strâns la spate jerseu de lână nasturi colțuroși...

 

După douăsprezece ore de muncă ghilotina e la doi metri

de capul ce stă să-mi pice-n poală

Nobili... aristocrați... burghezi... se întrunesc pentru a stabili

prin consens...

 

Cu fruntea lipită de geam își butonează huawei-ul

Tramvaiul se leagănă aidoma unui vapor izbit de valurile

unui ocean de luminițe... plancton fosforescent în migrație

 

Înainte de a coborî s-a uitat la mine. Mai mult decât o căutătură

cu tâlc de flirt n-am putut să-i arunc

Dacă n-aș fi fost atât de obosit   poate

 

Dar cum „patria e o ființă pe care o iubim datorită prețului

pe care ni-l cere și nu speranțelor pe care le avem de la ea”

șatena pășește pe treptele argintii ale tramvaiului numit

neputință cu o găleată la braț în loc de poșetă

 

Vlăguit   îmi hrănesc reveriile

 

În racla ei zăcea căpățâna unui om căruia nu i-a păsat că

lama ascuțită îl va priva de dreptul imprescriptibil

de a iubi

 

Ușile s-au închis... roțile se urnesc...

 

Nici prima și nici ultima nimfă din voiajul unui

pasager profesionist