Așa a înecat Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării

Mulți se întreabă ce-o să facă dacă Iahve

Îi va ispiti ca pe Iov

Asta-i ca și cum ai fi în șomaj

Și visezi la o cină romantică cu Natalie Portman

 

Citesc din Cărtărescu așa cum citesc evreii

Din Torah

 

Realizez că literatura nu-i pentru oricine

Fi’ndcă Hristos nu spune pace tuturor

Ci pace vouă

 

Spre seară schimbând macazul m-apuc de Brumaru

În surdină se aud melodii bisericești

Se potriveau de minune

 

Lălăielile trifon-lugojane: „Doaaa... mne miluiește-ne”

Cuvintele lui Brumaru: „Servitoarea mulgea vaca

Sta impudic cu picioarele dumnezeiește desfăcute

Și eu...” citeam cantorii fredonau și cu toții ne bucuram

Întrerupți de zgomotul zăpezilor pleoștite

Când taxiurile se perindau printre blocuri

 

Deși mi-am făgăduit că n-o să mai mănânc după ora 6

Pe la 11 topesc o sută de grame de ciocolată cu alune

Ș-o pungă de pufuleți cu aromă de pizza

Cine știe care să fi fost problema:

Ceva legat de voință? o nevoie afectivă?

Dar atunci când pricepi oare mai trebuie să crezi?

 

Pe la 1 în timp ce urmăream The young pope începe să

Mă roadă iarăși                   ...cereale amare într-un bol

Și juma de cutie cu lapte

Lichidul opac desparte patul de fulgi în două părți

Care-apoi-se-amestecă-n-viteză

 

Vezi Natalie așa i-a trecut Domnul Savaot pe israeliteni

Prin vâltoarea apelor

Și p-ormă i-a înecat pe egipteni în mijlocul mării.

Realismul magic al sărbătorilor de iarnă

m-am întrebat adesea ce s-o fi-ntâmplat cu porcii

din ținutul gadarenilor cei pe care o legiune de demoni

s-a hotărât să-i turbeze în așa hal încât să se arunce

în mare ca să li se piardă urma cât mai repede  

și să se-ncheie odată povestea

că de murit sunt sigur că n-a murit niciunul

au înotat ca orice mamifere ce cresc în apropierea apelor

ș’apoi s-au aciuat care pe unde:

cei mai mulți dintre ei s-au întors la proprietarii lor

sau au greșit adresele dând naștere unor certuri banale

între vecini

alții au rămas la marginea regiunii respective

gândindu-se dacă ar mai avea rost să intre

iar restul – să le zicem cei care au simțit că vremurile

o să se schimbe – au luat calea exilului în căutare de

ținuturi – am spune noi – mai puțin intolerante

despre aceștia din urmă am citit într-o carte

c-au ajuns să constituie o atare putere rurală

în ținuturile de est încât au îndrăznit să se răscoale

împotriva oamenilor ca țăranii lui horea

contra nobililor maghiari

cât despre cei care au rămas la marginea orașelor

probabil că n-au mai suportat arșița acelor zile

și s-au întors la umbra cotețelor pentru a fi trecuți

pe răboj și trimiși înapoi la păscut

noroc cu sărbătoarea ignatului că nimeni

nu și-ar mai fi bătut capul cu ei

și ar fi crezut în continuare că-s niște animale

cu viață scurtă și c-o istorie deopotrivă

acum – când miros a păr ars și nea ghiță se pregătește

s-o curețe pe betty după urechi

mânuind cuțitul ca nimeni altul

lucrurile încep să-și divulge sensurile nu de mult ascunse

dar poate că-i doar efectul cele două pahare de jinars

ce s-au pornit imediat cu colinda

că toți am fost nevoiți să bem din sânta băutură a iernii:

unul în cinstea noastră ș’unul în sănătatea porcului

ș’un altul ca să ne facem curaj adaugă nea ghiță

umezindu-și buzele crăpate de ger

curaj pentru ce? îl întreb

că doar nu-i ca și când o să ne luăm la trântă

cu biata scroafă – ca de la om la om

ca de la țăran la...

Trei kilograme jumate în plus la bagaj

irosit 200 de lei pe 17 volume

ale laureaților premiului nobel pentru literatură

ceva reduceri estivale

cu ele pe noptieră m-a podidit plânsul:

înc-o valiză când va fi să mă mut

 

tot ce-am vrut a fost să fiu fericit

doar că dumnezeu are alte planuri cu mine și învârte

discul ruletei

știe că mă plictisesc repede și

rod al toanelor sale

mă duce cu preșul ca s-ajung să-l cunosc

 

dacă mâine o să plec voi fi silit să le mărit și p’astea

pe când o întoarcere a fiicelor risipitoare?

căci am cărți în păstrare pe la prieteni cum au alții

depozite bancare prin offshore-uri

 

printr-a șaptea l-am implorat să coopereze:

niște huidume de la „pătrășcanu” îi puseseră-n cur pe câțiva

temerari din clasa noastră printre care și subsemnatul

căzătura fusese zdravănă

așa că mi-am împreunat mâinile la ceas de noapte

și-am jurat că voi fi mai puternic decât cei care ne

făceau concurență

 

acum când union berlin este egalată de cei

de la greuther fürth iar gheșeftul e ca și-n palmă

aș ciupi din dulceața lui

dar doamne-doamne amețește din nou discul ruletei

și după al șaptelea cartonaș galben și unul roșu

arbitrul pune capăt reprizei a doua.

Back to black

După vecernie la un film pentru adulți decide să și-o agite

Șoseta ce înlocuiește prezervativul îi oferă libertatea de care

Are nevoie

Senzația de jubilare însă nu-l cutremură căci intră maică-sa-n

Cameră   și cu privirea țintă   îl plesnește peste măciulie.

 

 

⁕

 

 

Fetele de gimnaziu de pe malul Mureșului pășesc agale

Un bărbat de vârsta a treia se masturbează într-o dacie

1310

Cu pumnii strânși și bărbia lucind de salivă proful de sport

Coboară suduind

Un coleg ne propune să-l răsturnăm pe labagiu cu tot

Cu mașină

Până ce intenția trece – telefon fără fir – pe la fiecare

Bărbatul pornește motorul și una dintre fete leșină.

 

 

⁕

 

 

În plină zi sub amenințarea unui cuțit o tânără este forțată de

Atacator să meargă cu el în parcul din apropiere   unde este

Violată

Gâfâielile ei fac parcul să răsune iar pe cei ce-și plimbă

Patrupedele sau își dau pruncii în leagăn   să spele putina:

 

„Cu siguranță e o neînțelegere de familie...

Unele chestiuni nu se pot rezolva altfel”

 

Până să se înzdrăvenească fata află că e însărcinată

Dar pentru că avortul e un păcat de moarte

Hotărăște să se sinucidă

La nici două luni de la incident o absolventă eminentă

Este înhumată fără slujbă dincolo de gardul unui cimitir

Biserica nu-și bate capul cu cei care-și iau singuri viața

Ci doar cu cei ce se tem de durere.

 

 

⁕

 

 

Ruben distribuitor de ziare își apreciază soția

Și-i dă slavă lui Cristos pentru ființa adorabilă

Care îi gătește

În zilele-n care vânzările sunt sub așteptări

Iar gradele de-afară scapătă sub zero

Mai face rabat de l’acest lucru ținând morțiș

Să-i amintească că trebuie să i se supună

Dar până să-i explice că versetul din Biblie are și o

Continuare pe măsură

Că femeia la fel ca Biserica trebuie să fie fără pată

Și lipsită de vreo zbârcitură

Ruben apucă să-i învinețească ochiul

Și să-i deie una peste gură.

 

 

⁕

 

 

Revenind pe pământ prorocul Ilie intră în Catedrala Mântuirii

Neamului și dorește să spună – ca mai toți prorocii

Un cuvânt

Doar că până să-și dreagă vocea ca să-nceapă să-l demaște

Pe Antihrist

Mai-marele preoților slujitori intervine brusc și îl întreabă

Dac-a obținut aprobarea Patriarhului

Cum sfântul Ilie e un om smerit       obișnuit cu a da

Nu cu a lua

Își pleacă nedumerit fruntea și iese cu mâinile la spate

Pe ușa glisantă a megalăcașului de cult

Lumânările din anexa dedicată celor vii se sting una câte una

Iar de undeva din depărtări se aude „Of băga-mi-aș pula!

Ilie hai înapoi!”

Voi, cei care...

stați aici

voi cei ce nu v-ați băut cafelele ...ce vă înveliți cu plapuma

de zăbrele a chiriilor

cei care-n dimineți cefaleice vă conduceți prichindeii la

grădiniță

din apartamente cu uși metalice și vizoare largi ieșind

aduși de spate

cu gropi adânci în sofale și cu combine frigorifice blindate

ce consumați pe nimic și savurați cu de toate

voi cei care tânjiți la un viitor armonios

doar ca să se plinească scripturile

 

rămâneți cu mine

microbuze ghiftuite cu cărnuri moi ce urmează să fie tocate

și injectate tocate și iar injectate

care alegorice ce îi purtați pe acești frumoși în arenă

ca să vadă când soneria se va face auzită pólicele dictatorului

indicând țărâna

în timp ce coroana i se-nclină spre sânii debordanți

ai amantelor

voi care sunteți ademeniți cu angajamente electorale

mai puțin cu remunerări babane

ce-ați fi în stare să ucideți fără să ezitați pentru o pauză

de țigară în plus

și-un bilet cu 80% șanse de câștig

la pariuri

 

vegheați împreună cu mine

fiindc-ați împins și voi cărucioare nainte și-napoi

de la penny   ca s-ajungeți de unde ați plecat

conștienți că nici asta n-a reușit să vă mulțumească

c-ați umflat prezervative ați absolvit facultăți ați ronțăit teorii

estetice v-ați sculptat cariere

ați primit diplome și v-ați grăbit să le-nrămați

iar acum aveți mari așteptări

 

privegheați și vă rugați

voi cei cu ochi îngreuiați de somn

că acest corp durduliu ticsit cu naturi compromise

e neputincios

iar garanția unei alte piese de teatru e pură utopie!

Moarte

poza unui camarad care a răposat prea devreme

divorțul părinților la o vârstă fragedă

și a multora dintre cunoscuții săi

 

oricum nimic nu mai conta

 

trei sferturi din retribuție pentru speze și chirie

operele unor somități netraduse poate nici în următorii

douăzeci și cinci de ani

și tone de maculatură traduse pentru tractoriștii

de pe twitter

 

fapte peste fapte și toate eșuate fiindcă

epocile sunt făurite pentru cei ce așteaptă autobuzul

spre locul de muncă

 

moarte

apă caldă patru zile pe săptămână de la cinci la șapte

dimineața și seara

 

podul cabanei mingile sparte și balustrada pe care stă

ostia ruginită ce ți-a știrbit copilăria

 

moarte

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

viziunile celor zece mii de groupies ale lui arsenie boca

sau bocetele isterice de lângă moaștele cuvioasei parascheva?

 

moarte

ce vină au cei care nu pricep cuvântul împărăției

atâta timp cât nimeni nu li-l tâlcuiește?

 

moarte

de ce în diversele ipostaze de viol actrițele joacă

impecabil?

și de ce s-a încruntat când am întrebat-o?

 

să fim sinceri: cine se mai gândește c-o să apuce

pensia?

 

moarte

dacă hristos a agonizat câteva ore pentru păcatele

întregii omeniri

de ce vecinul de la opt e nevoit să suporte o veșnicie

de cazne pentru capriciile și năravurile sale?

 

moarte

a contempla la tine nu mai este atât de înfricoșător

când decidem să ne luăm zilele

însuși cerul se dă îndărăt în jocul lui de intimidare

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

și cu noi cei care am îndurat destule

cum rămâne?

 

moarte

când hidoșenia nădușită din tramvaiele duminicale

se descompune în fiecare stație

ca s-ajungă din rațiuni penticostalo-baptiste

ortodoxe                greco și romano-catolice

la biserică...

 

iar după cuminecătură se oprește la pizzeria preferată

și își comandă cu conștiința împăcată

sub mutrele bleojdite ale celor ce n-au avut bafta

să fie liberi nici astăzi

o porție

 

moarte

pauzele efemere și turele nocturne ale takatelor

cizmele de gumă ale spălătorilor auto

salopetele murdare și palmele crăpate ale șantieriștilor

 

compotul de vișine vărsat pe vestele croșetate

de bunicuțele din centrul de îngrijire pentru persoane

senescente ce sughiță   vizavi de cimitirul pomenirea

chit că nimeni nu pomenește de ele

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

moarte

și cu noi cei cărora nu ni s-a dat să alegem

cum rămâne?

 

că de vom avea credință și de-i vom spune

muntelui acestuia ridică-te și aruncă-te în mare

va fi o alunecare de teren ce va declanșa un

megatsunami

și se vor face cele de pe urmă mai rele

decât cele dintâi

 

moarte

prietenul meu e iar pe stradă

țepuit de ultimul salar

 

și garsoniera mea este prea mică.

23 Sfârșitul este aproape (continuare)

voios. îmi ridic avansul

spectrele polare de-afară mă trimiteau înapoi în bârlog

ploua mărunt. urinam des

 

o linguriță de miere de salcâm pe stomacul gol

și-un ceai din coji de ceapă

am executat poruncile: „o să-ți treacă ai să vezi”

dac-ar ști de câte ori am auzit vorba asta...

 

unii au teste la universitate

eu un complex de neliniști ce-mi scormonesc

fioros în ochi:

am halit carne marinată-n sucuri acidulate

m-am culcat târziu... m-am trezit buimac

probabil că de-acolo mi se trage

 

e complicat să te împaci cu monotonia

e complicat și să năzuiești

însă cine spune că-i musai?

 

blisterul cu anxiolitice de pe noptieră

e doar blisterul cu anxiolitice

(ce va fi înșfăcat) de pe noptieră

 

hotărăsc să nu mă mai uit la televizor

nu vreau să văd filme cu și despre un cineva care

și-a trăit traiul...       a făcut și a dres

 

eu am viața mea filmul meu

pe mine cine mă vizionează? cine-mi întocmește sinopsisul?

cine m-aplaudă? cine mă huiduie?

cine o să mă nominalizeze la premiul trâmbița de platină

de la sfârșitul lumii?

 

n-am chef să mă culc dar atribuțiile negustorești...

 

dacă munca îl determină pe om să nu-și dorească ziua

de mâine

anulați-o cât mai repede

 

 

⁕

 

 

în loc de litania vesperală un fragment

din Fenomenul Pitești

mă întreb dacă iisus n-a fost șantajat

să se întrupeze

 

simt că mă părăsește nădejdea cu pași uriași

ce înghit kilometri întregi de bune voințe

 

mă paște gândul să mai cer un concediu medical

(ce-o să-i comunic doamnei doctor

sunt iarăși melancolic!?)

 

aflu că ieri a fost ziua mea de naștere

și mă bucur

după ce descoperi c-ai schimbat prefixul

te obișnuiești mai ușor cu ideea.