auroră

o fată prea frumoasă pentru meseria pe care

o practica

regulându-se cu diverși unul după altul

duș după duș

fiindcă transpiră și miros urât

nu doar ea ci și o alta la fel de chipeșă

filmate puse pe internet

și pagina web unde a descoperit-o dinu

m-a chemat în centru

ca p-ormă să uite de noi și să se ducă cu ea:

carul mic carul mare & alte fantezii

se pare că știa și de aceea s-au întâlnit

– amândoi un zâmbet

eu am plecat

vrând să intru la metrou dau peste unul cu vestă

zice că pe-aici nu se trece! adică se lucrează

să discuți cu el n-ai cu cine

mă-ndrumă spre o alee unde îl găsesc pe ghiță

și-a luat tabletă îmi cere celularul ca să...

multe poze cu el și noua sa constelație

refuz să i-l înmânez nu văd de ce...

și din nou alarma de la telefonul colegului

de cameră: gata cu somnul!

dinu e căsătorit în arad nu sunt metrouri

iar ghiță trăiește din datorii

 

Jurnal de idei (theo)logice 2006-2009

2.

Citind despre sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim și Învierea lui Lazăr, m-a străfulgerat o epistemă foucaultiană. Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, prietenul lui (Ioan 11, 11), iar oamenii s-au bucurat foarte după această ispravă și au crezut în El: dovadă că, după câteva zile, mulțimile care veniseră în Ierusalim ca să se curățească au ieșit în întâmpinarea Împăratului lui Israel (Ioan 12, 13).

După cum se vede ele trebuiau mai întâi pregătite (provocate, sensibilizate într-un fel, îmbucurate: absorbite și integrate în bucuria învierii) pentru a-L putea primi (cum se cuvine) pe Mesia. Fiindcă un om întristat nu reușește să-L accepte pe Dumnezeu cu una, cu două, și e nevoie de un stimulent de iubire care să declanșeze o cât de mică plăcere sufletească, necesară receptării adevărului atât de „accesibil” nouă.

Ciudat cum de putem să mutăm munții din loc după un dram de revelație, cum avem trebuință de infime certitudini ca să înfăptuim câteva minuni, sau (privați de lucrurile elementare) să scoatem fiara din noi și să mușcăm pe oricine ne iese-n cale. Așa cum, de pildă, Iisus – lipsindu-se de pâinea cea de toate zilele și flămânzind în timp ce se-ntorceau din Betania (Marcu 11, 12) – și-a dat în vileag „omul” din el, blestemând smochinul care n-avea decât frunze (pentru că nu era încă vremea smochinelor) și, după ce-a intrat în templu, i-a alungat pe cei ce vindeau și cumpărau în acea zonă, răsturnându-le mesele și scaunele. Iar acest tărăboi, pentru că nu mâncase la timp?

Bine ziceau părinții din vechime că mai toate boalele sufletului pornesc din crăpelnița pe are o dăm/n-o dăm pântecelui. Nu degeaba ni se oferă Hristos, în sfânta liturghie, sub forma pâinii și a vinului. Știe El ce știe.

Jurnal de idei (theo)logice 2006-2009

1.

Ziceam Doamne Iisuse... și iuțeam ritmul. Când mă grăbesc la rugăciune e ca și când aș fugi de împărăția lui Dumnezeu. Dacă rugăciunea trebuie să fie o stare permanentă de conectare la dumnezeire, unde naiba alerg?

E de la sine înțeles că, de vreme ce zoresc dialogul cu divinul, intenționez să termin cât mai repede, că mă plictisesc, că nu-mi place, că mi-e foame, că în câteva minute o să înceapă meciul, iar io-s un fan înfocat al Diavolilor Roșii și n-am ținut niciodată cu îngerii lăptoși ai Realului.

Numai prin răbdare pot dobândi un soi de comprehensiune pe care risc s-o scap printre degete. Să nu calc pedala prea tare! Oricum, tot la Dumnezeu ajung.

Însă nici Hristos n-a călcat-o mai încet când s-a gândit că treizeci și trei de ani e vârsta potrivită pentru decolare. Cine l-ar fi putut opri să stea la o cioacă cu apostolii, să zicem vreo două mii și mai bine de ani? Că doar sinodul de la Niceea a hotărât că era și el dumnezeu adevărat. Prin urmare, de ce s-a dus glonț către lumea de sus și a lăsat în urma lui sunetul sec al unui foc de armă și un miros înțepător de praf de pușcă, pe care le simțim și azi când trântește popa o molitvă și cădește în exces?

Putea să mai zăbovească câteva secole. Nu crezi?

Așa a înecat Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării

Mulți se întreabă ce-o să facă dacă Iahve

Îi va ispiti ca pe Iov

Asta-i ca și cum ai fi în șomaj

Și visezi la o cină romantică cu Natalie Portman

 

Citesc din Cărtărescu așa cum citesc evreii

Din Torah

 

Realizez că literatura nu-i pentru oricine

Fi’ndcă Hristos nu spune pace tuturor

Ci pace vouă

 

Spre seară schimbând macazul m-apuc de Brumaru

În surdină se aud melodii bisericești

Se potriveau de minune

 

Lălăielile trifon-lugojane: „Doaaa... mne miluiește-ne”

Cuvintele lui Brumaru: „Servitoarea mulgea vaca

Sta impudic cu picioarele dumnezeiește desfăcute

Și eu...” citeam cantorii fredonau și cu toții ne bucuram

Întrerupți de zgomotul zăpezilor pleoștite

Când taxiurile se perindau printre blocuri

 

Deși mi-am făgăduit că n-o să mai mănânc după ora 6

Pe la 11 topesc o sută de grame de ciocolată cu alune

Ș-o pungă de pufuleți cu aromă de pizza

Cine știe care să fi fost problema:

Ceva legat de voință? o nevoie afectivă?

Dar atunci când pricepi oare mai trebuie să crezi?

 

Pe la 1 în timp ce urmăream The young pope începe să

Mă roadă iarăși                   ...cereale amare într-un bol

Și juma de cutie cu lapte

Lichidul opac desparte patul de fulgi în două părți

Care-apoi-se-amestecă-n-viteză

 

Vezi Natalie așa i-a trecut Domnul Savaot pe israeliteni

Prin vâltoarea apelor

Și p-ormă i-a înecat pe egipteni în mijlocul mării.

Realismul magic al sărbătorilor de iarnă

m-am întrebat adesea ce s-o fi-ntâmplat cu porcii

din ținutul gadarenilor cei pe care o legiune de demoni

s-a hotărât să-i turbeze în așa hal încât să se arunce

în mare ca să li se piardă urma cât mai repede  

și să se-ncheie odată povestea

că de murit sunt sigur că n-a murit niciunul

au înotat ca orice mamifere ce cresc în apropierea apelor

ș’apoi s-au aciuat care pe unde:

cei mai mulți dintre ei s-au întors la proprietarii lor

sau au greșit adresele dând naștere unor certuri banale

între vecini

alții au rămas la marginea regiunii respective

gândindu-se dacă ar mai avea rost să intre

iar restul – să le zicem cei care au simțit că vremurile

o să se schimbe – au luat calea exilului în căutare de

ținuturi – am spune noi – mai puțin intolerante

despre aceștia din urmă am citit într-o carte

c-au ajuns să constituie o atare putere rurală

în ținuturile de est încât au îndrăznit să se răscoale

împotriva oamenilor ca țăranii lui horea

contra nobililor maghiari

cât despre cei care au rămas la marginea orașelor

probabil că n-au mai suportat arșița acelor zile

și s-au întors la umbra cotețelor pentru a fi trecuți

pe răboj și trimiși înapoi la păscut

noroc cu sărbătoarea ignatului că nimeni

nu și-ar mai fi bătut capul cu ei

și ar fi crezut în continuare că-s niște animale

cu viață scurtă și c-o istorie deopotrivă

acum – când miros a păr ars și nea ghiță se pregătește

s-o curețe pe betty după urechi

mânuind cuțitul ca nimeni altul

lucrurile încep să-și divulge sensurile nu de mult ascunse

dar poate că-i doar efectul cele două pahare de jinars

ce s-au pornit imediat cu colinda

că toți am fost nevoiți să bem din sânta băutură a iernii:

unul în cinstea noastră ș’unul în sănătatea porcului

ș’un altul ca să ne facem curaj adaugă nea ghiță

umezindu-și buzele crăpate de ger

curaj pentru ce? îl întreb

că doar nu-i ca și când o să ne luăm la trântă

cu biata scroafă – ca de la om la om

ca de la țăran la...

Trei kilograme jumate în plus la bagaj

irosit 200 de lei pe 17 volume

ale laureaților premiului nobel pentru literatură

ceva reduceri estivale

cu ele pe noptieră m-a podidit plânsul:

înc-o valiză când va fi să mă mut

 

tot ce-am vrut a fost să fiu fericit

doar că dumnezeu are alte planuri cu mine și învârte

discul ruletei

știe că mă plictisesc repede și

rod al toanelor sale

mă duce cu preșul ca s-ajung să-l cunosc

 

dacă mâine o să plec voi fi silit să le mărit și p’astea

pe când o întoarcere a fiicelor risipitoare?

căci am cărți în păstrare pe la prieteni cum au alții

depozite bancare prin offshore-uri

 

printr-a șaptea l-am implorat să coopereze:

niște huidume de la „pătrășcanu” îi puseseră-n cur pe câțiva

temerari din clasa noastră printre care și subsemnatul

căzătura fusese zdravănă

așa că mi-am împreunat mâinile la ceas de noapte

și-am jurat că voi fi mai puternic decât cei care ne

făceau concurență

 

acum când union berlin este egalată de cei

de la greuther fürth iar gheșeftul e ca și-n palmă

aș ciupi din dulceața lui

dar doamne-doamne amețește din nou discul ruletei

și după al șaptelea cartonaș galben și unul roșu

arbitrul pune capăt reprizei a doua.

Back to black

După vecernie la un film pentru adulți decide să și-o agite

Șoseta ce înlocuiește prezervativul îi oferă libertatea de care

Are nevoie

Senzația de jubilare însă nu-l cutremură căci intră maică-sa-n

Cameră   și cu privirea țintă   îl plesnește peste măciulie.

 

 

⁕

 

 

Fetele de gimnaziu de pe malul Mureșului pășesc agale

Un bărbat de vârsta a treia se masturbează într-o dacie

1310

Cu pumnii strânși și bărbia lucind de salivă proful de sport

Coboară suduind

Un coleg ne propune să-l răsturnăm pe labagiu cu tot

Cu mașină

Până ce intenția trece – telefon fără fir – pe la fiecare

Bărbatul pornește motorul și una dintre fete leșină.

 

 

⁕

 

 

În plină zi sub amenințarea unui cuțit o tânără este forțată de

Atacator să meargă cu el în parcul din apropiere   unde este

Violată

Gâfâielile ei fac parcul să răsune iar pe cei ce-și plimbă

Patrupedele sau își dau pruncii în leagăn   să spele putina:

 

„Cu siguranță e o neînțelegere de familie...

Unele chestiuni nu se pot rezolva altfel”

 

Până să se înzdrăvenească fata află că e însărcinată

Dar pentru că avortul e un păcat de moarte

Hotărăște să se sinucidă

La nici două luni de la incident o absolventă eminentă

Este înhumată fără slujbă dincolo de gardul unui cimitir

Biserica nu-și bate capul cu cei care-și iau singuri viața

Ci doar cu cei ce se tem de durere.

 

 

⁕

 

 

Ruben distribuitor de ziare își apreciază soția

Și-i dă slavă lui Cristos pentru ființa adorabilă

Care îi gătește

În zilele-n care vânzările sunt sub așteptări

Iar gradele de-afară scapătă sub zero

Mai face rabat de l’acest lucru ținând morțiș

Să-i amintească că trebuie să i se supună

Dar până să-i explice că versetul din Biblie are și o

Continuare pe măsură

Că femeia la fel ca Biserica trebuie să fie fără pată

Și lipsită de vreo zbârcitură

Ruben apucă să-i învinețească ochiul

Și să-i deie una peste gură.

 

 

⁕

 

 

Revenind pe pământ prorocul Ilie intră în Catedrala Mântuirii

Neamului și dorește să spună – ca mai toți prorocii

Un cuvânt

Doar că până să-și dreagă vocea ca să-nceapă să-l demaște

Pe Antihrist

Mai-marele preoților slujitori intervine brusc și îl întreabă

Dac-a obținut aprobarea Patriarhului

Cum sfântul Ilie e un om smerit       obișnuit cu a da

Nu cu a lua

Își pleacă nedumerit fruntea și iese cu mâinile la spate

Pe ușa glisantă a megalăcașului de cult

Lumânările din anexa dedicată celor vii se sting una câte una

Iar de undeva din depărtări se aude „Of băga-mi-aș pula!

Ilie hai înapoi!”