zis-ai că împărăția ta (sau fiul omului) este asemenea
unui cetățean care înainte să plece-n concediu și-a
încredințat averea celor trei slugi după cum urmează:
uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei
dintre ele doar una
apoi s-a dus strigându-le: „vă pup! pa pa!”
cu vorbele stăpânului încă-n urechi cea care căpătase
mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de ceea ce
primise a câștigat tot atâta
la scurtă vreme servitorul care luase două parale
și le-a dublat
însă cel ce se alesese cu una (pentru că nu se pricepea
la afaceri) a săpat în pământ și a îngropat-o
după ce-a curs multă apă pe mureș a sosit jupânul
și-a început să le ceară socoteală pentru ceea ce li se
predase
imediat cel ce avea zece bancnote a dat-o-n lauda de sine
că să vezi cine-i el și să nu crezi câți bani a făcut
cel cu patru... a ieșit la raport punând aceeași placă
beneficiind și el de bucuria
domnului său
toate bune și frumoase pân-a apărut sluga cu o singură
bancnotă
care de frică să nu rateze invitația la bairamul
angajatorului
s-a apucat să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două
și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin
timp
în urmă nu s-a gândit să adauge bátăr 1% la valoarea ei
(să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări)
lucru care a costat-o enorm
nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost
luată bancnota (fiind oferită celei care avea zece)
ba a și fost aruncată în bezna cea îndepărtată
ca să se împlinească bocetul și trosnirea fălcilor
pe care nababul abia le aștepta
adică știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse o
bancnotă)
și nu l-a trimis la vreun training de
angajare/reangajare...
(tot argatul e vinovat)
și a mai spus ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns
că „celui ce are i se va da și-i va prisosi iar de la cel
ce nu are
se va lua și ceea ce i se pare că are”
lăsându-i mască pe cei de față
mai bine nu-i dădea nicio lețcaie și cu asta basta!
ar fi fost mulțumit
iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei
bani
era firesc ca el
– șeful lor – să secere și s-adune de-acolo
de unde slugoiul neghiob n-a putut să semene și să
împrăștie
să zică mersi că nu i-a pierdut sau că nu s-a apucat de
băut
după ce-a văzut cu ochii săi cum unuia i se dau cinci altuia
două iar lui... (ș’așa bătut de
soartă) doar una
pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe
ce să creadă și ce să facă
p’ormă să vină și patronul cu bălăcăreala
asta-i ispravă de om chibzuit?
să zică mulțam că nu i-a tras o cafteală
eu unul...
dar publicul vrea un alt final: trimite-l pe stăpân
întru-ntunericul cel mai din afară
la banii lui probabil că l-ar face să lumineze
adevărat îți spun: plângerea
și scrâșnirea dinților
s-ar împuțina cu un om
