(6) Psalm

Mai bună e-o zi lângă cel viteaz

Decât mii în anturajul profeților

 

Cică-n exil stai cu BMW-ul la scară

Aici ai doar scara

 

Burțile spun slava lui Dumnezeu

Iar tremurul mâinilor vestește tăria

 

Cât vezi cu ochii numai coji de semințe

Priviri goale și țigări

Nu mai e mult. Lupta-i pe sfârșite

Cu puțin timp în urmă dădeau lecții

Acum nimeni nu știe nimic

Sunt toți o apă și-un pământ

Dar nici alea nu-s pe gratis

 

Norii sunt plini. Așteaptă semnalul

Ei nu-l aud

Paharele se-nalță gurile salivează

Notei tale de plată se cuvine sfințenie barmane

Încă un rând!

(Foto © flickr.com, chrisfriel)

(5) Psalm

Dimineața morgă noaptea tăcere

Același șifonier aceleași haine

Îmi strâng șireturile și-o parte din mine nu mai respiră

 

Aflat-am dumnezeu străin. Locuiește într-o fabrică

Din untdelemnul genunchilor i-am jertfit

Cu brațele i-am adus profit

Ca stăpânirea lui să rămână-n veac

Și nimeni să nu ne-atingă

 

La magazin iar n-au lapte

La birt fețe noi

Iubito... salariul de-abia luni

Iisus te iubește

 

Intru la duș – ioc apă caldă

În frigider ultima bere

Peste programe pentru babuini zapez

În căutarea mântuirii

Întoarce-te TVR Cultural!

(Foto © flickr.com, Benjamin & Yann)

(4) Psalm

Cât sunt de îndrăgite casele tale de amanet!

Acolo ne lăsăm amintirile incomode

Rufele murdare datoriile

Nefericit omul care nu poate să vină la timp

 

Când lupii își arătau colții

Când mi se punea sare pe rană

Când ticăloșii voiau să mă recruteze

Ele mi-au fost reazem

 

Ziua și noaptea

 

Aduceam marfa primeam bănuțul

Îmi cumpăram iluzii

P-ormă o luam de la capăt

 

Acum iar s-a umplut. Simt că mă-mpresoară

Autobuzul nu mai ajunge odată

Depărtează de la mine și stația următoare.

(Foto © flickr.com, Wilfried)

(3) Psalm

Cine se va asemăna ție?

Plin de vanitate sărac la buzunare

Pleci când vrei uiți să te-ntorci

Ca picăturile pe colacul veceului

Ești veșnic unde nu trebuie

 

Vocile-mi zic c-ai avea pe altu’

Și că are planuri grozave cu tine

Nu fi prost

Nu ești nici primul

Nici ultimul.

(Foto © flickr.com, Chris)

(2) Psalm

M-ai părăsit suflete al meu iar gândurile

Mă apasă. Nu mai au loc

Unde să le pun? Ce să fac cu ele?

Cel puțin cu tine știam o treabă: le aruncai într-o cutie

Și le trimiteai înapoi. Eu lingeam timbrul

Tu puneai ștampila

 

Curând fac trei’ș’cinci dar ție ce-ți pasă?

Norocul încă nu m-a ajuns. Nici minimul pe economie

Cu doar doi ani vechime nu-ndrăznesc să visez la pensie

Așa că visez c-o să vii să ne luăm zborul

Și-o să muncim la negru pentru cine oferă mai mult.

(Foto © flickr.com, Bill Vaccaro)

(1) Psalm

Ia aminte suflete al meu la aceste slove

 

Vara a trecut iarna este lungă

Nimănui din familia mea nu-i place să spele vasele

Poate că la tine lucrurile stau altfel

 

Eu tot le zic să toarne apă peste ele

Să cumpere din timp detergent

Sau măcar să m-anunțe c-o oră nainte

Că merg eu

Și aduc și rest

 

Copacii sunt la locul lor. Semafoarele la fel

Borne cardiace pentru generațiile viitoare

Mașinile își croiesc drum. Se întorc camioane

Odraslele cresc într-un raion cu dulciuri

Tu cauți soluții de curățat oale și ulcele

 

Două rafturi mai jos lângă CITIȚI CU ATENȚIE

Stă un Domn care – ca polițistul din intersecție

Îți face semn să traversezi

Ș-apoi fluieră

 

Credeai că-s la reducere?

Mai uită-te o dată

 

Întinzi mâna spre clanță

În spate vocile își continuă trăncăneala

Al naibii vifor!... A naibii umbrelă!...

Motive de ceartă cu nevasta

 

Fiii lui Radu trag labradorul de urechi

De după colț fiii lui Flore o să-ți sperie pisica

Fiii lui Cip și-a’ lu’ Serj

Nici ei reușiți

 

Aprinzi lumânările. Stingi lumina

Hai toată lumea! Faceți liniște!

Suflă!

 

Și-n întuneric când părea că-i gata

O scânteie rătăcită prin buclele păpușii ți-a șoptit

Că – deși ești prea bătrân pentru rahatul ăsta

Nu meriți altceva.

(Foto © flickr.com, Kookoo sabzi)

Piatră. Charles Simic

Du-te într-o piatră

Aceea ar fi calea mea.

Lasă pe altcineva să devină o turturea

Ori să scrâșnească cu dintele unui tigru.

Sunt mulțumit că-s o piatră.

Din afară piatra e o ghicitoare:

Nimeni nu știe cum s-o dezlege.

Totuși pe dinăuntru, tre’ să fie răcoare și liniște

Chiar dacă o vacă calcă pe ea cu toată greutatea,

Chiar dacă un copil o zvârle-ntr-un râu;

Piatra se scufundă, încet, neperturbată

Pe fundul râului

Unde peștii vin ca să ciocănească-n ea

Și s-asculte.

Am văzut că ies scântei

Când două pietre sunt frecate,

Deci poate că-n cele din urmă nu-i beznă înăuntru;

Poate că există o lună mijind

De undeva, ca de dup-un deal –

O geană de lumină cât să se deslușească

Scrierile ciudate, hărțile-stelare

De pe pereții interiori.

(Foto © flickr.com, ♡ Anouc ~)