azi-noapte înainte
de-a mă băga în pat am frunzărit
patru capitole din evanghelia după ioan
dimineață în secundele premergătoare dezmeticirii visam
că pilotez avionul
prima zi la serviciu:
douăsprezece ore de stat smirnă cu prestanța unui avocat
mâinile pe lângă corp privirea-n față
vă pot ajuta?... vă pot oferi?... vă pot fi de folos?...
și alte moduri de a-i întâmpina pe posibilii și
imposibilii clienți
laolaltă cu progeniturile lor
ce confundă culoarul dintre dulăpioare cu pista de
karting
am învățat că N vine de la negru GR de la gri
cum ar trebui aliniate articolele pe policioare
ș. a. m. d.
m-am împrietenit cu mircea paznicul prăvăliei
„decât să lucrez pe nouă milioane ca voi
mai bine lenevesc pe opt” – nimic mai adevărat
„și vezi că ies la o țigară”
mă retrag în camera mea sincronă și-mi propun să memorez
câteva coduri
un cuplu gay de gitani. unul către celălalt ca și când
n-ar fi
pus nici o pesetă în căciula noastră:
„stai pe loc hermano c-aci miroase a china!”
și-au plecat imediat
din nou... nimic mai adevărat
văzusem scena undeva:
costume vărgate amândoi în depărtare
cu pantaloni lungi da’ cam scurți
de li se vedeau șosetele...
le lipseau pălăriile
ni s-a adus la cunoștință ca la cazarmă că ne-a fost livrat
un meil iar
meilu’ ăsta i-ar fi zis șefei de tură
că superiorii noștri o să vină să ne spioneze
casiera a adăugat că dacă-s lați în umeri cu piept de oțel
înseamnă că-s ei. pot veni și-n șlapi...
așa că s-avem grijă!
am numărat patruzeci și nouă de pieptoși
n-a venit nici dracul
la zece fără cinci ne-am echipat
mircea ne-a inspectat gențile spre lauda regulamentului
de ordine
interioară
eu i-am controlat superficial plasa de kaufland
am ieșit și s-a tras grilajul
fofilat printre baloanele de apă & săpun ale unei pițipoance
ce-i râdea în nas fetiței lăsate în urmă cu tot cu
vocea frenetică a sponsorului
stația de tramvai
miasma patologică a rutei spre casă
era să patinez pe colajul de flegme policrome ale unui
bețivan ce se aciuează cu ortacii săi sub treptele pe
care
pășesc când intru-n bloc
„cotețul” nostru cu interfon spațiu de joacă și băncuțe
cu spetează
cât de neverosimil e acest nostru!
un cutremur ca-n filipine și vom rămâne și noi pe drumuri
cum de găsim atâta forță într-un cuvânt atât de modest
dar vinovat de toate
un cuvânt ce-n realitate nu ne aparține?
dau să-mi introduc cartela în fanta dispozitivului
de deschidere a ușii
trei dulăi maidanezi latră visceral spre-o cățea râioasă
ce dă târcoale pubelelor în must
fane strungarul iese-n viteză se beșește nemțește
și alunecă pe lângă mine ca marfarul prin gara pașcani
instinctiv îl trimit înapoi în mă-sa
la colț se-ntâlnește cu o tipă înaltă. toată-n colanți
îl înjur încă o dată
nea gică boschetarul îi cere cu brațul întins o țigară
când ușa se închide iar zăvorul electric face clic
aud doar „fumeaz-o pe asta gicuță!”
și mi-l închipui cum își duce mâna
la prohab.
