de zile petrecute
cu tine am intrat să vedem un film
Cinematograful
era aproape iar tu mai aveai câțiva bani
rămași din ultima
leafă mereu ultima
Un hol îngust o camera
răcoroasă și vânzătoarea bondoacă
în halat bleumarin
dindărătul unui panou de sticlă cu șase
găuri la nivelul
pieptului tău blindat (geacă de vinilin cu
fermoar de metal)
...și draperia opacă – exact ca dverele
care
eclipsau la acea
oră privirile participanților la programul
vesperal din spatele
unei catapetesme kitschoase anunțând că
Elvis a părăsit
clădirea – trasă de angajată după ce ne-a
înmânat biletele
pe care un bărbat morocănos urma să ni le
rupă când intram
M-ai luat pe după
gât și-n clarobscurul pepinierei de staluri
am căutat două
locuri libere de unde să ne holbăm la unul
dintre blockbusterele chinezești postdecembriste
În calmul celor ce
priveau fascinați de mișcările înflăcărate
ale personajelor
cu ochi de orez
deznodământul
fiecărei trosniri de oase și povestea de iubire
ce se-nfiripase între
un imberb cu plete și o călăreață cheală
ai început să-mi șoptești
cuvintele cheie redate-n distihuri
pe pânza acoperită
de trei armăsari înșeuați cinci luptători
pentru supremație
și tot atâtea săbii
și sulițe cu ciucuri la vârf
O voce spectrală ți-a
spus să nu mai vorbești
tu te-ai scuzat și
m-ai luat drept martor al acțiunilor tale
și ai continuat să-mi
traduci replicile actorilor-războinici
ce se învârteau
ca-ntr-o horă ...atent ...calculat
...prinzându-se de
umeri și luându-se la trântă
ca să-și dovedească
vitejia... iscusința...
Pluteam printr-o
perdea de praf vrăjiți de frecvența de
proiecție
fotochimică a imaginilor redate pe giulgiul
de bumbac întins
pe zidul din fața noastră
Lucrurile nu
puteau să stagneze mereu se schimbă
și după ce i-a
ucis pe toți candidații la putere și și-a văzut
iubita sfâșiată
de laba cu gheare de oțel a tigrului
eroul a hotărât să
se sinucidă
Zdrobit de
percepția propriei superiorități și încă sub
efectul
martirologic al maestrului cu sprâncene stufoase
a considerat că și-a
atins țelul nu și-a găsit nășelul
...că nu mai are
pentru ce să trăiască
Sabia și-a făcut
loc în plex murdărindu-i cămașa
și toți cei din încăperea
ce începea să se lumineze
au dezaprobat
gestul flăcăului
Ai strigat odată
cu ei: Ooo... ce porcărie! și ne-am ridicat
de plecare inspirând
mirosul pereților lambrisați pe jumătate
și-al scaunelor
tapisate
Afară nici urmă
de soare. Doar lămpile aprinse ale taxiurilor
păreau să înmoaie
frigul ce pusese stăpânire pe străzile
capitalei
M-ai luat de mână
și m-ai tras lângă tine lăsându-i pe cei
ieșiți din
antecamera sălii de cinema să o ia înainte
și cu același
sunet monofonic mi-ai șoptit la ureche:
Hai să-l vedem încă
o dată
