În Bucureştiul Nouăzecilor

de zile petrecute cu tine am intrat să vedem un film

Cinematograful era aproape iar tu mai aveai câțiva bani

rămași din ultima leafă   mereu ultima

 

Un hol îngust o camera răcoroasă și vânzătoarea bondoacă

în halat bleumarin dindărătul unui panou de sticlă cu șase

găuri la nivelul pieptului tău blindat (geacă de vinilin cu

fermoar de metal) ...și draperia opacă – exact ca dverele care

eclipsau la acea oră privirile participanților la programul

vesperal din spatele unei catapetesme kitschoase anunțând că

Elvis a părăsit clădirea – trasă de angajată după ce ne-a

înmânat biletele pe care un bărbat morocănos urma să ni le

rupă când intram

 

M-ai luat pe după gât și-n clarobscurul pepinierei de staluri

am căutat două locuri libere de unde să ne holbăm la unul

dintre blockbusterele chinezești postdecembriste

 

În calmul celor ce priveau fascinați de mișcările înflăcărate

ale personajelor cu ochi de orez

deznodământul fiecărei trosniri de oase și povestea de iubire

ce se-nfiripase între un imberb cu plete și o călăreață cheală

ai început să-mi șoptești cuvintele cheie redate-n distihuri

pe pânza acoperită de trei armăsari înșeuați cinci luptători

pentru supremație

și tot atâtea săbii și sulițe cu ciucuri la vârf

 

O voce spectrală ți-a spus să nu mai vorbești

tu te-ai scuzat și m-ai luat drept martor al acțiunilor tale

și ai continuat să-mi traduci replicile actorilor-războinici

ce se învârteau ca-ntr-o horă ...atent ...calculat

...prinzându-se de umeri și luându-se la trântă

ca să-și dovedească vitejia... iscusința...

 

Pluteam printr-o perdea de praf   vrăjiți de frecvența de

proiecție fotochimică a imaginilor redate pe giulgiul

de bumbac întins pe zidul din fața noastră

 

Lucrurile nu puteau să stagneze   mereu se schimbă

și după ce i-a ucis pe toți candidații la putere și și-a văzut

iubita sfâșiată de laba cu gheare de oțel a tigrului

eroul a hotărât să se sinucidă

 

Zdrobit de percepția propriei superiorități și încă sub

efectul martirologic al maestrului cu sprâncene stufoase

a considerat că și-a atins țelul nu și-a găsit nășelul

...că nu mai are pentru ce să trăiască

 

Sabia și-a făcut loc în plex   murdărindu-i cămașa

și toți cei din încăperea ce începea să se lumineze

au dezaprobat gestul flăcăului

 

Ai strigat odată cu ei: Ooo... ce porcărie! și ne-am ridicat

de plecare inspirând mirosul pereților lambrisați pe jumătate

și-al scaunelor tapisate

 

Afară nici urmă de soare. Doar lămpile aprinse ale taxiurilor

păreau să înmoaie frigul ce pusese stăpânire pe străzile

capitalei

 

M-ai luat de mână și m-ai tras lângă tine lăsându-i pe cei

ieșiți din antecamera sălii de cinema să o ia înainte

și cu același sunet monofonic mi-ai șoptit la ureche:

 

Hai să-l vedem încă o dată