anii ’90: vremea
casetelor audio și a mult așteptatei
televiziuni prin cablu
primul paradox al vieții... vacanța estivală...
sfârșit de săptămână
am plecat de la bunici urma să ajung acasă
aproximativ 30 de minute
credeam că vine 18. era însă un 14 obosit
ce ocolește pe la pompierii vechi înainte să treacă
podul spre U. R. A.
m-am așezat la geam
vânzătoarea de bilete era afară la o țigară cu șoferul
vorbeau atât de direct unul cu celălalt încât păreau
că sunt soț și soție
în dreapta mea prin ușile deschise ale autobuzului
apusul de soare ce radia din vitrina buticului din stație
sufla-nspre mine cu puterea înșelătoare a unui vis
BUS SELENA pentru cei care-și
mai aduc aminte
rețeaua de magazine nonstop afacerea rentabilă
a primarului
selena ...numele nepoatei sale
bus pe care cei mai mulți dintre noi îl pronunțam
cum se scrie
...fi’ndc-așa se spălau
banii pe-atunci
motorul era oprit asfaltul își dilatase porii și nimeni
nu știa ce este aerul condiționat
poate doar moldovencele care lucraseră prin italia
și spania ca dame de companie în diverse localuri
în niciun caz noi cei care auzind tot felul de povești
despre ele le găseam imediat porecle gen pizdorela
lindicoleta sau cordelia
plimbate cu ultimele tipuri de mașini nemțești
au coborât în gara bacău dintr-un tren cu uși automate
și cu toalete curate
ca să reintre în haznaua din care n-au ezitat să evadeze
cu un an doi în urmă
și cine să le-aștepte la întoarcere dacă nu același
14 cu burduf ce
scârțâie la curbe
în care nu-i de-ajuns că fierbi ca ouăle-n ibric
mai tre’ să și plătești
pentru asta
prin geamul semiopac încadrat de-o tablă mușcată
de rugină chenar
din cauciuc pârjolit de soare
îi vedeam...
cam de aceeași vârstă cu mine ...în dreptul
cinematografului
orion. pesemne că voiau s-ajungă în piața mare
să prindă câte ceva din resturile pe care piețarii li le
lăsau
într-un colț unde se aduna apa cu care la plecare spălau
taraba
se apropiau lent
doi constituție medie șepci similare... bocanci
al treilea glezne butucănoase ce nu-i mai încăpeau în
tenișii
tociți pe o parte
tricou în dungi burta învelită până sub buric transpirat
la subsuori
prezența lor... una obișnuită (întâlneai boschetari la
tot pasul)
dacă cel gras n-ar fi zis: „mi-e foame!”
apatia tovarășilor săi... cecitatea călătorilor...
(un om atât de solid poate fi lihnit...?)
în derivă... fără bagaje... lipsiți părinți...
taxatoarea îi săgetă cu privirea ei oțelită și le zise de
cum
urcară să se deie jos dacă n-au de gând să plătească
(un pecerist ieșit la pensie îi rugă să coboare)
...autobuzul a virat la 180 de grade. mi-am întors capul
și l-am văzut cum scotocea în coșul de gunoi
ceva din mine a început să zbiere am vrut să-i dau tot
ce aveam în ghiozdan m-am căutat în buzunare...
banii – membrii mofturoși ai familiei mele
caietele de
teme și stiloul
chinezesc cu care le treceam
pe curat – dușmanii mei dintotdeauna
pe cine mințeam?
autobuzele circulau din 20 în 20 de minute
cine nu riscă nu câștigă
și mâine e-o zi
iar ca un semn că aveam dreptate
șoferul pișcă pedala de accelerație
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu