O iubeam pe
Nicoleta – locuia deasupra
Înaltă și slabă –
nu știu cum reușea să-mi umple reveriile
Am invitat-o la
mine. Înjghebasem un bârlog
Din salteaua
canapelei
Ne-am culcușit
acolo – progenituri ale unui Zeu nedrept
Ea religia mea eu
preotul ei – condamnați la eternitatea
Unei catacombe de
câlți
I-am pus mâna pe
fund. Nu mi-a îndepărtat-o
P-ormă a apărut
soră-mea: Ce faceți voi aici?
Iar grundul
tabloului s-a crăpat ruinându-ne extazul mistic
Am mers pe balcon
Doi bărbați cu
veste bleumarin plimbau o flacără de jur
Împrejurul flanșelor
unui branșament de gaz
Tatăl lui Căpălău
a strigat la ei
─ Domnu’ așa se verifică
Goi pușcă puradeii
boceau după...
─ Pufarine? Las’ că vă dau eu!
Alergând desculți
prin pietriș
Echipajul poliției
tăbărâse la o adresă greșită
Ninjalăi cu pălării
late își scot săbiile și amenință
Că se taie dac-o
să dea buzna și mascații
Ceangăii din
comuna Bălcescu morți de beți pe terasa
Berăriei
─ AI
BieM! hlizindu-se... ciocnindu-și halbele...
Și Ionuț
bubuindu-și injectorul... țipând și el
Fi’ndcă-i sărise cuiul în palmă
Pe tușele clare
de azur aidoma unor confetti
Parașutiștii se
antrenau pentr-o invazie abstractă
Cu deficit de
neuroni și c-un nivel crescut de adrenalină
Cădeau îndărătul obeliscurilor
dospite din beton armat
Și sudoare pe ale
căror acoperișuri încă tronau antenele
Rusești și navetele
de Mărgineni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu