e atâta seriozitate în jur încât tuburile de aer conditionat
pompează slava unei zile de februarie
mocheta s-a acoperit de brumă nările mă ustură iar
musculițele cad ca scoase din priză
privirile celor ce intră se opresc pe obiectele care le
ies
în cale și totodată pe nimic
nu e birtul de gară regională sau vreun târg second-hand
nici finele unei serate literare când asculți în surdina
ațipirii
adiacente o seamă de enunțuri clișeizate
sunt în locul din care nu poți să scapi oricât te-ai
strădui
acel inevitabil
numit responsabilitate ocupație
scârbiciu
fără ifose de menestrel notoriu ce se-mbată de fiecare
dată
înainte să stoarcă un dram de tărie poetică
distilată... aici
se muncește!
nu sub amenințarea zilei de mâine că n-ai ce pune pe masă
și tragi nădejde că mai ai o litră...
aici mereu se muncește!
nu spleenul artistic în fața datului existențial
al vieții s o c i o
c u l t u r a l e
nici pomeneală
liricitatea izvorăște din nuvela Eu la cheremul altora
editura Morții mă-tii
și nu oricând
chit că e un cuvânt frecvent la noi în firmă
ci în ziua una a
săptămânii când omenirea deși ar trebui
să se odihnească
iese-n oraș pentru înc-o porție de window shopping
așa că stăm drepți și-i salutăm când intră-n magazin
apoi le ducem trena
evident că nu cumpără. nici n-au venit pentru asta
important e că sunt aici
interesați vezi doamne de anumite produse ca să nu
pară ruinați în ochii noștri
prea târziu
ei nu lucrează ASTĂZI așa că te interoghează...
noi – cioporoase păsărele ale haikuurilor negustorești
ripostăm cu amabilitatea artificială de care dăm dovadă
în astfel de împrejurări
morga afișată de cei pe care îi folosim pe post de muze
ne inspiră până la refuz... mai să ne iasă pe nas și pe
gură
auziți cum sună:
ah romanțele dimineții când îți ciocăne în grilajul metalic
și te-ntreabă la ce oră deschizi prăvălia!
ah cum se mai învârt asemeni unui roi de muște în jurul
căcatului până când bagi cheia în broasca dispozitivului...!
ah întrecerea olimpică
când se aruncă cu capul înainte ca să vadă... ați ghicit
oferta zilei!
ah cum după o tură de magazin se întorc zgâriați pe muian
ah mersul lor legănat ca al gâștelor la scăldat
ah tunetul glasurilor... că marfa nu-i bine aranjată că
promoția
nu-i tentantă
ah poezie... cum te scobori – lumină de neon – pe mașina
de spălat rufe și pe frigiderul turcesc cu sistem
antiîngheț
aidoma ciclonului zămislit între ușa deschisă de la
depozit
și cea de la intrare!
tu ne învălui cu ariile-ți chermezice iar universul mercantil
e invadat de mii și mii de semințe de plop... vată de
zahăr...
nu pentru c-am fi celebri dacă tre’ să dăm crezare acestui
cancer neuronal numit beletristică ci fi’n’c-avem apetitul
crescut i-am mânca de vii pe cei care ne calcă pragul
însă nu din rațiuni de self-control
ci pentru că și noi suntem în stare
să spunem lucrurilor pe nume
de dragul unor me... me...
metafore
