marți, 29 noiembrie 2016

Voi, cei care...


stați aici

voi cei ce nu v-ați băut cafelele ...ce vă înveliți cu plapuma

de zăbrele a chiriilor

cei care-n dimineți cefaleice vă conduceți prichindeii la

grădiniță

din apartamente cu uși metalice și vizoare largi ieșind

aduși de spate

cu gropi adânci în sofale și cu combine frigorifice blindate

ce consumați pe nimic și savurați cu de toate

voi cei care tânjiți la un viitor armonios

doar ca să se plinească scripturile

 

rămâneți cu mine

microbuze ghiftuite cu cărnuri moi ce urmează să fie tocate

și injectate tocate și iar injectate

care alegorice ce îi purtați pe acești frumoși în arenă

ca să vadă când soneria se va face auzită pólicele dictatorului

indicând țărâna

în timp ce coroana i se-nclină spre sânii debordanți

ai amantelor

voi care sunteți ademeniți cu angajamente electorale

mai puțin cu remunerări babane

ce-ați fi în stare să ucideți fără să ezitați pentru o pauză

de țigară în plus

și-un bilet cu 80% șanse de câștig

la pariuri

 

vegheați împreună cu mine

fiindc-ați împins și voi cărucioare nainte și-napoi

de la penny   ca s-ajungeți de unde ați plecat

conștienți că nici asta n-a reușit să vă mulțumească

c-ați umflat prezervative ați absolvit facultăți ați ronțăit teorii

estetice v-ați sculptat cariere

ați primit diplome și v-ați grăbit să le-nrămați

iar acum aveți mari așteptări

 

privegheați și vă rugați

voi cei cu ochi îngreuiați de somn

că acest corp durduliu ticsit cu naturi compromise

e neputincios

iar garanția unei alte piese de teatru e pură utopie!


luni, 14 noiembrie 2016

Moarte


poza unui camarad care a răposat prea devreme

divorțul părinților la o vârstă fragedă

și a multora dintre cunoscuții săi

 

oricum nimic nu mai conta

 

trei sferturi din retribuție pentru speze și chirie

operele unor somități netraduse poate nici în următorii

douăzeci și cinci de ani

și tone de maculatură traduse pentru tractoriștii

de pe twitter

 

fapte peste fapte și toate eșuate fiindcă

epocile sunt făurite pentru cei ce așteaptă autobuzul

spre locul de muncă

 

moarte

apă caldă patru zile pe săptămână de la cinci la șapte

dimineața și seara

 

podul cabanei mingile sparte și balustrada pe care stă

ostia ruginită ce ți-a știrbit copilăria

 

moarte

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

viziunile celor zece mii de groupies ale lui arsenie boca

sau bocetele isterice de lângă moaștele cuvioasei parascheva?

 

moarte

ce vină au cei care nu pricep cuvântul împărăției

atâta timp cât nimeni nu li-l tâlcuiește?

 

moarte

de ce în diversele ipostaze de viol actrițele joacă

impecabil?

și de ce s-a încruntat când am întrebat-o?

 

să fim sinceri: cine se mai gândește c-o să apuce

pensia?

 

moarte

dacă hristos a agonizat câteva ore pentru păcatele

întregii omeniri

de ce vecinul de la opt e nevoit să suporte o veșnicie

de cazne pentru capriciile și năravurile sale?

 

moarte

a contempla la tine nu mai este atât de înfricoșător

când decidem să ne luăm zilele

însuși cerul se dă îndărăt în jocul lui de intimidare

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

și cu noi cei care am îndurat destule

cum rămâne?

 

moarte

când hidoșenia nădușită din tramvaiele duminicale

se descompune în fiecare stație

ca s-ajungă din rațiuni penticostalo-baptiste

ortodoxe                greco și romano-catolice

la biserică...

 

iar după cuminecătură se oprește la pizzeria preferată

și își comandă cu conștiința împăcată

sub mutrele bleojdite ale celor ce n-au avut bafta

să fie liberi nici astăzi

o porție

 

moarte

pauzele efemere și turele nocturne ale takatelor

cizmele de gumă ale spălătorilor auto

salopetele murdare și palmele crăpate ale șantieriștilor

 

compotul de vișine vărsat pe vestele croșetate

de bunicuțele din centrul de îngrijire pentru persoane

senescente ce sughiță   vizavi de cimitirul pomenirea

chit că nimeni nu pomenește de ele

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

moarte

și cu noi cei cărora nu ni s-a dat să alegem

cum rămâne?

 

că de vom avea credință și de-i vom spune

muntelui acestuia ridică-te și aruncă-te în mare

va fi o alunecare de teren ce va declanșa un

megatsunami

și se vor face cele de pe urmă mai rele

decât cele dintâi

 

moarte

prietenul meu e iar pe stradă

țepuit de ultimul salar

 

și garsoniera mea este prea mică.


luni, 7 noiembrie 2016

23 Sfârșitul este aproape (continuare)


voios. îmi ridic avansul

spectrele polare de-afară mă trimiteau înapoi în bârlog

ploua mărunt. urinam des

 

o linguriță de miere de salcâm pe stomacul gol

și-un ceai din coji de ceapă

am executat poruncile: „o să-ți treacă ai să vezi”

dac-ar ști de câte ori am auzit vorba asta...

 

unii au teste la universitate

eu un complex de neliniști ce-mi scormonesc

fioros în ochi:

am halit carne marinată-n sucuri acidulate

m-am culcat târziu... m-am trezit buimac

probabil că de-acolo mi se trage

 

e complicat să te împaci cu monotonia

e complicat și să năzuiești

însă cine spune că-i musai?

 

blisterul cu anxiolitice de pe noptieră

e doar blisterul cu anxiolitice

(ce va fi înșfăcat) de pe noptieră

 

hotărăsc să nu mă mai uit la televizor

nu vreau să văd filme cu și despre un cineva care

și-a trăit traiul...       a făcut și a dres

 

eu am viața mea filmul meu

pe mine cine mă vizionează? cine-mi întocmește sinopsisul?

cine m-aplaudă? cine mă huiduie?

cine o să mă nominalizeze la premiul trâmbița de platină

de la sfârșitul lumii?

 

n-am chef să mă culc dar atribuțiile negustorești...

 

dacă munca îl determină pe om să nu-și dorească ziua

de mâine

anulați-o cât mai repede

 

 

 

 

în loc de litania vesperală un fragment

din Fenomenul Pitești

mă întreb dacă iisus n-a fost șantajat

să se întrupeze

 

simt că mă părăsește nădejdea cu pași uriași

ce înghit kilometri întregi de bune voințe

 

mă paște gândul să mai cer un concediu medical

(ce-o să-i comunic doamnei doctor

sunt iarăși melancolic!?)

 

aflu că ieri a fost ziua mea de naștere

și mă bucur

după ce descoperi c-ai schimbat prefixul

te obișnuiești mai ușor cu ideea.


marți, 11 octombrie 2016

19 Sfârșitul este aproape (continuare)


pe laptop fermecat de cercul albăstrui

din mijlocul ecranului

când windows-ul se deschide ca o crizantemă

frizez extazul. dau clic pe butonul cu you tube și selectez

o piesă live din repertoriul trupei queen

 

mustața stufoasă a lui freddie pare un semn de interogație

din ce în ce mai alungit   mai necaligrafic

oare-i lipsește și lui vreun canin? o fi având dificultăți cu

alcoolul? cu herz-ul?

 

sub înregistrarea audio-video ca un epitaf peste secole

stau frazele:

 

nu știu de ce unii îl compară pe dumnezeu

cu freddie mercury

înțeleg e bun dar nu e freddie mercury

 

ridic simbolul copyright-ului cu ambele mâini în cinstea

comentatorului anonim

îl lipesc pe foaie

©

 

și cugetând cât mai departe de acel infailibil deznodământ

dau volumul mai tare.


luni, 3 octombrie 2016

17 Sfârșitul este aproape (continuare)


a venit toamna. angoasă recurentă

 

aceleași faciesuri buhăite... bipezi care mă tracasează

obligat să-i consiliez

aceeași cocleală din respirația fiecărui taximetrist

la negru

ce intră ca să-și piardă vremea cât timp i se adună

de o cursă dus-întors spre curtici

 

lumina crudă a sfintei slave...

neoanele din tavan

 

aceeași verticalizare   același du-te-vino

aceleași bună ziua și la revedere

 

canonada de sudalme la adresa lor

hârtii pe jos prețuri de tipărit tăiat lipit

nu trăncăni! nu sta! trudește!

 

că de muncit... nu ducem lipsă

în ziua de salariu îmi fac o ditai crucea

de la frunte pân’ la sulă

 

iar când catastrofele mă inundă   socotind că m-am mințit

destul

merg să-mi plătesc datoriile inexpiabile

 

apoi cu inima purice mă tupilez

printre bălăriile facebookului.


vineri, 30 septembrie 2016

16 Sfârșitul este aproape (continuare)


o salut pe domnișoara asistentă și imediat

îmi sună telefonul

pe ecran prefixul + 47. frate-miu se precipită:

fă-ți bagajele plecarea-i peste o săptămână

acum cât e cald afară

îți trebuie o adeverință că ești apt de lucru

și un aviz psihologic pentru munca în exil

 

mă feresc să-i dau un răspuns pozitiv

îmi scuturasem praful de pe picioare la ieșirea din cabinet

însă continui să-l ascult:

 

în bergen sunt 23 de grade celsius la soare

mâncarea și băutura au prețuri piperate

mâine vrea să meargă la pescuit de păstrăvi

și inevitabil în discuție se profilează marele subiect

 

bea mai mult ca în tinerețe fumează ca un șarpe

și are probleme cu artera femurală

cade din picioare de zici că n-o să se mai ridice

om la 60 de ani băi adi!...

și nici nu vrea să se opereze.   îi e frică de cuțit

 

felul în care a rostit-o mi-a amintit de-un film japonez

frăția respectivă te rezolva dacă erai la ananghie

pentru o sumă cuprinsă între zece și treizeci de mii de dolari

 

salariul minim al unui șofer imigrant în norvegia

28 753 de coroane

în cazul în care vorbește fluent limba engleză

 

...un pachet de țigări costă cinșpe euro. viața-i scumpă

aici...

ce bine că nu fumez!

 

a zis că mă sună peste două ore. m-a sunat după două luni

bani aruncați pe geam

 

 

 

 

când l-am vizitat ultima oară m-a luat cu el la baltă

diferit de ce văzusem pe fishing & hunting channel

o apă puturoasă cu faună săracă și-un cordon viu

ai fi zis

de pescari cu coate roase geloși pe captura celuilalt

 

băuse ca pe nimic doi litri de bere

fumase juma de pachet

 

detectivul locotenent columbo ar fi zis c-ar fi ceva

de adăugat:

că știindu-se văduvit de dinții din față își lăsase

mustața să crească    ca să nu mă facă de rușine

că i-a spălat pe ceilalți înaintea plecării

și că nu m-a cicălit când i-am încâlcit montura și i-am

pierdut o plută din lemn de balsa

 

își procurase enciclopedia britannica

toate cele 16 volume

și zilnic – n-a uitat să-mi spună – citește câteva pagini

 

cum mamaia citea din biblia slavonă

cum nepotul ei ăla cu facultatea terminată

citește din thomas wolfe măcar că n-are să-l cuprindă

vreodată

și cum strănepotul ei o să citească în fața unei comisii

norvegiene

jurământul de credință

 

acte de eroism despre care n-are să-și mai amintească

nimeni.


vineri, 23 septembrie 2016

13 Sfârșitul este aproape (continuare)


mi s-a zis să nu mai scriu că sunt obosit

purtată de brizele pacificului mintea mă ghidează spre faza

cu idealul nostru și traiul altora

banalități hipsterești: un bungalou pe plajă și-un pudel

tolănit pe verandă

pentru mine siguranța unei încăperi în care să mă

deconectez

 

m-am făcut că nu-i aud

 

„librărese căutăm librar”

mi le și imaginam cum scrutează trecătorii cu lornionul

 

cu câteva luni în urmă le expediasem un CV cu chenar

 

poza în care pleata mea bogată contrasta cu zâmbetul tembel

afișat la vederea aparatului digital...

decupată dintr-o fotografie de grup

 

fuseserăm la colindat sau ceva similar și eram veseli

o faptă benevolă.  cineva ne făcuse rost de benzină...

în fine

ceva legat de pacea și solidaritatea antropoidelor și tot

rahatul duios pe care nu-l pricepem

dar nici nu-l uităm

 

ca duduile când au decis să nu mă sune

și sunt iarăși trist

 

ele dau cep unui butoi de cabernet. se distrează

poate au dreptate

 

fie că vinzi cărți și creioane fie că vinzi pantofi de damă

tot vânzător se cheamă că ești

 

iar dac-ai pregătit monetarul și nu e nimeni în magazin

tacă-ți fleanca și stinge lumina!