Când gândurile vin năvală și cerneala picură cu nemăsură...
Sosește descuie ușa
și intră fără să aprindă lumina
Ai lui sunt în
bucătărie joacă rummy
Se îndreaptă spre
altar... pătrunde așază colacul și
se trântește pe
vasul de porțelan
În spasme se
strecoară din el ca un șarpe prin iarbă esența
Rotește rola de hârtie...
sunetul unui rozător îi ține companie
Când căpușa netedă
dintre coline este gata de plecare
se ridică trage
apa care activează dezodorizantul
și p-ormă vomită
dacă e cum zici
să fi fost ăsta motivul
tot nu trebuia e
o măsură drastică ce poate
angrena decepții
ca ale domnișoarelor de onoare deși vorbim
despre divorț
nefaste peste nefaste consecințe
arăți băiețește și mă-nspăimânt
chiar nu ai milă
cum să-ți mai trec mâna prin el
să ți-l frământ?
dacă este adevărat ce spuneau romanticii
că atunci când se-apropie îți vin în minte
scene desuete eu
sunt pe moarte în fiecare zi
fapta ta mi-a sărăcit panoplia de idei
părul cel lung te face să le rabzi
(pe femei)
privind intens și cu luare-aminte
către meleagurile fictive din spatele lentilei
ea țipă zvârlind cu noroi în barba sacerdotului
care a făcut împreună cu alții conclav de i l-au răstignit
pe iisus tâlharul a fost mântuit perspectiva e raiul cu
verdeață
30 de ani
am schimbat prefixul așa cum vântul își schimbă direcția
că a avut un fiu care chipurile ar fi murit precum mesia
după ce-l scufundase popa-n cristelniță
a trăit ce-a mai trăit ș-apoi s-a condensat și-a țâșnit invers
spre tatăl din care ieșise. un testament putrezit în apă
nu caldă ci rece a curs prin caloriferele apartamentului
în care a sălășluit suferind toată iarna de frig
pentru ei
ca să-i sperie să-i alunge să nu-i mai chinuie somnul
amin! și ne lăsăm vrăjiți
de ecran
sătui de jocurile de intimidare aproape reușite ce seamănă
ca două picături de apă cu doi stropi de oțet
l-a prins în corzi și-i dă cât să nu poată duce
niciodată mai puțin sau doar în gură lui și mămicii sale
familie fericită
felinare ce se sting în necropola stafiilor
îi deschidem din nou ca unui camarad întors de pe front
lăsându-l să mâne cu noi la jir trei purcei foarte atenți
la cântecul sistolic mult așteptat
pe sârme întinse dintr-un capăt în altul se leagănă
bulendre parfumate
le-au scos de dimineață... e soare...
bluze chiloți prosoape lenjerii stau agățate-n cârlige
etajul și năluca... spectacol de calitate
o salopetă cauciucată se clatină – pieliță maronie
peste balustradă. tricoul roșu s-a încolăcit și pare a fi
un cap congestionat lipsit de gât. sunt ale lui
el e la pescuit
geamul de la bucătărie se deschide. se apleacă și scutură
fața de masă
firmituri pufoase... ninsoarea mieilor...
sânii albi orfani de sutien se-nclină cu familiaritate
printr-un maieu de-aceeași culoare
proaspătă și devreme acasă o întreb dacă-mi împrumută
aspiratorul (al
meu s-a defectat)
cobor în pripă uitând să-i iau ceva de mărțișor
dar concubinul ei îmi e dator cu cinci sutare
...la
poștă
un pseudonim
alt nume
domiciliul
înmânez
e recomandată?
care-i diferența?
ceva cu recipisă returnare
& cost
adițional
atunci să fie
simplă
e o
zi splendidă
îți dau biștarii
tu iei plicul
primește și mă-ntreabă dacă am mai
trimis
lui moș crăciun când
am fost prichindel
apoi s-a inventat internetul
de ce?
fi’n’c-ai scris mai întâi adresa
p’ormă destinatarul
ca să-i fie mai
ușor p o ș t a ș u l u i
e-o problemă?
uite banii! m-a
privit...
n-a avut să-mi dea rest
am ieșit i-am schimbat am revenit
mi-a spus că a subliniat numele
era sigură că celălalt o. p. e din același
aluat
și n-o să vadă pădurea din cauza
copacilor
am plecat. nu
face nimic
în cel târziu trei zile o s-ajungă la tine
du-te să vezi!
dacă nu-i dau de capăt zi-le să verifice
cu doi centimetri mai jos. e subliniat
însă l e n t să
nu-și rupă gâtul
& să nu uiți să mă suni!
ca la un stilou ce-și
scrie declarația de avere:
urmele grăsoase ale triadei digitale care l-au ținut
căldura transmisă buchisirea termenilor isprăvirea frazelor
omiterea lucrurilor pe care nu le voia expuse ca la obor
sau dimpotrivă
expunerea ostentativă a celor prea banale pentru înc-o
apariție pe foaia încărcată cu palavre minuțios alese
răbdarea și atenția de vultur dinaintea încordării ciocului
cu cerneală peste balta analizată în timpul survolării
calmul diurn delirul nocturn pauza dintre tribulații
& activitățile de întreținere a unei anatomii ce avea
trebuință de nutrienți
până când alți meseriași îl vor purta pe umeri
frânți de tristețe
și peticul de hârtie destinat unei gazete provinciale
câteva linii verticale apoi ușor înclinate
iar la final un punct
După încheierea raportului stiloul rămâne
descoperit
Se usucă și este înlocuit cu un pix
Se duc se întorc
fac opturi pe
linii ce-și întredeschid căile de sosire
și de plecare
Oamenii își agață
bagajele în ciupercile șinelor
se împiedică convoacă
sfinții se îndrumă și șovăie
apoi se suie în
aceleași compartimente soioase în care
s-au suit cândva
părinții părinților lor
Câte-un cheferist
cu obraji vineți proaspăt rași
iese și se proțăpește
pe muchia peronului
Revine după scurt
timp deschide ușa și dispare
Borvizul e sec lumea-i la fel
Donșoara cu șorț
gălbui pătat la margini se uită lung
la mine ca vinul
roz la apa de sifon
Ce-am făcut? și
rotesc capul
Țoiul e abisul ce
mă îmbie să-l strâng în palmă
Ortacul din colț a
ațipit
și nu poate să
depună mărturie că barmanița
nu mă are la inimă
Își clatină
fruntea și mâna când trenul urlă
Țoiul plonjează și
se sparge în zeci de cioburi
reduse la tăcere
de zgomotul locomotivei nemțești
fabricată la Arad...
suspensii înalte
Neagră la față
neslăbindu-mă din priviri
mâncată de vărsat
și de ne’mpliniri
un manechin din
vitrină bun de pus la intrare...
Cu ce-s de vină?
Din gura
camaradului iese o adiere de iască prăjită
în spirt albastru
de Mona
Exact ca ochii
săi închiși acum
Nu pot să nu mă-ngrijorez
știind că a luat pe datorie
O să mai prindă
pensia?
Poștașul nu sună
de două ori. Se încurcă cu soțiile
altora dar nu sună
El o știe
Stă singur în colțul
lui cu bărbia-n piept
Doarme și n-o
observă pe femeia ce mă țintuiește
Moartea în schimb
n-are grețuri
Îți bate și-n
ferestre la o adică
Chiar de e soare
afară... nu se reflectă-n pahar
Mușteriii se adună
la turtă comandă... mă întreabă
Răspund afirmativ
Se așază într-un
triunghi de râsete ciocnesc și înghit
Peste cinci
minute un val mi-i mătură pe toți
și mi-i suie în
trenul de Curtici
Cale liberă! Miros
de motorină. Rost de bani
Cineva a fost învins.
Nu pricepe
Io-s fascinat de
vagoanele azurii
ca cerul de deasupra
lor
Se pune să-și
numere banii...
Ce-ar fi să mă
ridic ușor
și să mă fac
pierdut pe lângă ele?
