Știu câte ceva despre adunările din orașul Beius și
despre duhurile ce-i animă pe cei care participă la evenimentele organizate de „Fundația
penticostală Cireșarii”, dar n-am auzit de ASTRADROM (Asociația pentru
păstrarea și promovarea valorilor culturale și naționale ale poporului român) și
de analistul Cristian Marc. Și de-aceea îngerașul mi i-a scos în cale pe cei din urmă – ca să-i aduc pe prima
pagină.
Autor al unui articol despre neortodoxismul cuvântării părintelui Constantin Necula – cuvântare ținută
pe data de 4 martie anul curent, în Sala de conferințe a „Fundației
penticostale Cireșarii” din Beiuș cu prilejul primei duminici din Postul cel
Mare, adică cea a Ortodoxiei –, domnul Cristian Marc aduce diverse remarci
teziste, care nu fac dovada unei guri eliberate de patima verbozității și nici
a unei minți curățate de prejudecăți. De aceea m-am simțit nevoit să-l aduc cu
picioarele pe pământ (așa ca de-nceput de Post).
Cele ce vor urma vor fi doar o mustrare frățească, și
nimic mai mult. Pentru cântărirea ambelor păreri, vă rog să citiți articolul
profesorului C. Marc de pe site-ul ASTRADROM (http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.it/2012/03/misiunea-ciresarii-si-diversiunea.html).
Frate Cristian Marc, doar câteva nelămuriri personale:
1. Afirmi că pastorul penticostal Vladimir Pustan „este un
abil mânuitor al cuvântului”. Sincer, nu-nțeleg de ce este rău să fii un
iscusit mânuitor al cuvântului. Nu prin felul acesta ar trebui să se
deosebească, oare, un pastor, un preot, un episcop (you name it) de restul celor care nu cunosc Cuvântul? Eu știu că
da, iar tradiția Bisericii o dovedește. Sau poate că domnia ta s-a obișnuit cu
amvoniștii agramați care ne împuiază capul cu legi anacronice și ne
oripilează, prin calmul lor tembel (interfața duhovnicească standard), la
fiecare predică sau cuvântare ținute de dragul ortodoxismului sau al profesiei
lor. Ce-ar spune un „Gură de Aur” la auzul unei asemenea afirmații?
2. Spui că V. Pustan este și „un iscusit manipulator al
maselor”. Nu neg acest lucru, dar unde sunt așa-zișii „ortodoxi adevărați”
(sic!) – sintagma nu aparține domnului Marc, ci unor personaje, probabil,
similare – care ar trebui să se ocupe cu dezmanipularea ereticilor? Unde
sunt? Să nu ne mințim! Îi au ei pe ai lor, tot așa cum și noi îi avem pe ai noștri.
3. Zici că, la întrunirea de la Beiuș, a fost rostit „Crezul
Niceo-Constantinopolitan, fără Filioque”. Personal, nu știu să existe un crez
niceo-constantinopolitan cu Filioque și un altul fără Filioque. Sau poate că
n-am priceput eu. Ai vrut să scrii altceva?
4. Declari că discursurile pastorului penticostal sunt „emoționante”,
dar nu înțeleg de ce ai pus cuvântul între ghilimele. Predicile penticostale
sunt într-adevăr emoționante, o caracteristică a discursurilor neoprotestante
fiind accentuarea pathos-ului (de multe ori, ce-i drept, în detrimentul logos-ului),
fapt cunoscut atât celor de-a dreapta, cât și celor de-a stânga. Deci nimic nou
sub soare. Chiar tu ai zis că: „Vladimir Pustan a încercat să atingă părțile sensibile ale celor prezenți”.
5. Spui de asemenea că „pe părintele Necula nu l-am văzut
făcându-și semnul Sfintei Cruci”. Țin să te contrazic, deoarece unul dintre
prietenii mei, care a fost prezent în sală și care mi s-a confesat ulterior, e
de altă părere. Din contră (mi-a spus acesta), și-a făcut o cruce cât Catedrala
Mântuirii Neamului.
6. Zici că „acest amănunt” (legat de faptul de a-și fi
făcut sau nu cruce) „nu contează”. Dar de ce l-ai adus în discuție? Sau dorești,
într-un avânt de-nțelepciune, să atingi și tu părțile noastre sensibile cu limba
ta tendențioasă? Hmmmm!... Bine spui că „nu acest amănunt contează (virgula îmi
aparține), ci impactul asupra zonei”.
7. Ai afirmat că părintele Necula „a lăsat loc
interpretărilor prin care să se înțeleagă că și ereticii și schismaticii (nu
văd care e diferența) au cale de mântuire”. Îmi pare nespus de rău, dar dacă nu
știai deja, atât ereticii, cât și schismaticii au, și ei, o cale de mântuire, și anume Iisus Hristos, El fiind
singurul în măsură să-i primească cu brațele deschise – după a Sa chibzuință,
prin căile Lui necunoscute nouă – și să-i așeze în multele locașuri ale împărăției
Sale – dacă ținem seama atât de iubirea Sa nemărginită, cât și de
imposibilitatea unora de a intra în contact cu Ortodoxia, unii fiind privați de
o întâlnire chiar și cu unul dintre oamenii
Săi. (Se înțelege de la sine că vorbesc despre un creștin autentic, și nu
despre unul dintre numeroșii ortodoxi
ce umbresc pământul în așteptarea moașteficării propriilor corpuri).
8. Ai spus că „părintele Necula nu a intrat în explicații
legate de doctrină (și enumeri tu: icoanele, Crucea, Maica Domnului), evitând
în mod elegant (și ce-i rău în a fi elegant?) discuțiile în contradictoriu cu
doctrina organizatorilor”. Probabil că ai fi vrut ca părintele să înceapă să se
certe cu cei din sală și să arunce cu agheasmă, mușcând turbat din buchetul de
busuioc, ca o țață ortodoxistă, asta după ce ar fi reușit să-i facă pe cei
de-acolo să se roage împreună cu el, rostind crezul niceo-constantinopolitan –
chintesența (dacă nu mă înșel) dogmatică a învățăturii creștine. Și de s-ar fi
întâmplat doar atât, ar fi fost destul pentru ei, pentru frații
penticostali. Ce vrei mai mult? Sau poate că dorești să le explici tu într-o
oră (sau mai puțin), atât ceea ce este, cât și ceea ce nu este Ortodoxia. Ce
zici?
9. De unde știi că părintele Necula, prin discursul său,
„nu a reușit să convingă pe nimeni de Adevărul credinței ortodoxe?” Și de când
„o simplă mărturisire de credință” este dovada insuficienței unei certitudini
personale? În numele cărei valori sau a cărui for de judecată vorbești?
10. Tot în acest articol pomenești de „imaginea” părintelui
Necula, precum și de posibilele „fonduri din străinătate” pe care părintele
Necula le-ar fi primit, erijându-te, din nou, într-un atoatecunoscător,
specialist în sufletele și mințile oamenilor. Măi, băiete!
11. De unde știi că „nimeni dintre organizatori nu și-a pus
semne de întrebare legat (sic!) de discursul invitatului”? Și de ce doar
organizatorii aveau nevoie de aceste semne de întrebare, și nu și cei care au
participat în calitate de simpli ascultători eretici? (A se vedea etimologia cuvântului erezie!).
12. Faptul că „discursul proortodox (până la un punct) al
invitatului a fost ignorat de penticostalii aflați în sală” (dacă tu cunoști așa
de bine situația lor...) nu e o mărturie de primă importanță în favoarea
ineluctabilului dezinteres al penticostalilor din acea încăpere (și nu numai)
cu privire la setea lor întru cunoașterea Adevărului, un adevăr trecut prin
mâinile atâtor și atâtor oameni, deci, și prin mânuțele „delicate” ale ortodocșilor.
Poate peste o lună, un an (cine știe?) o vor face – se vor apropia de comoara (sărăcită
de prea mulți) a Ortodoxiei. Atunci să te văd! De ce ești așa de sigur de
refuzul lor?
13. Dacă părintele Necula a rostit doar „o simplă
mărturisire de credință”, e încă un lucru minunat adăugat în catastiful bunelor
moravuri al domniei sale, alături de alte lucruri mai mult sau mai puțin înmuiate
în ghidușia-i specifică, urmând ca de „diferențele de credință” să te ocupi tu,
murind dacă va fi nevoie, așa cum „au murit mulți sfinți, a căror jertfă nu
avem voie să o ignorăm”. Ce pot să spun? Succes!
14. Mai afirmi că „organizatorii au interzis difuzarea de
carte ortodoxă și obiecte de cult ortodoxe, precum și înregistrarea
discursurilor de către presă și persoane fizice”. Nu știu cine și din ce motive
ți-a spus, dar cărții ortodoxe (dacă
nu te superi că numesc volumele părintelui Necula în acest fel), am auzit că nu
i s-a dus lipsa. Dacă dorești, îți pot lăsa câteva numere de telefon ale celor
care au fost acolo și le-au văzut. Cât despre obiectele ortodoxe de cult, nu știu,
nu mi s-a spus. În ceea ce privește „înregistrarea discursurilor de către presă
și alte persoane”, mi se pare normal ca organizatorii să interzică
înregistrarea cuvântărilor, dacă ținem cont de dorința lor de a folosi
materialele audio-video ca bunuri de consum v a n d a b i l e. E dreptul lor să o facă. Că
doar, vorba aceea, n-ai să le plătești tu factura la curentul electric, nu?
Cred că articolul tău trădează un autor veros, care trăiește
cu speranța (pe care multe dintre gurile știrbe ale Ortodoxiei o au) că cineva
o să se trezească din beția păcatelor la auzul unor cuvinte supte.
Pace, frate!
Doamne, ajută!
(Foto © flickr.com, Toni)
