astăzi se
împlinesc treizeci și șapte de ani de când
a plecat dintre noi radu gyr
eu stau pe-o bancă în parc și citesc din nabokov
penultimul lui roman probabil cea mai proastră creație a
sa
dar când ești deja faimos ce mai contează că pe final
te străduiești în zadar
lumea îți va șterge de praf statuia și piedestalul
editurile vor avea grijă să-ți măgulească posteritatea
și să-ți înlăture emulii
peste șapte ani poate că-l voi reciti cu alți ochi
și tehnica autorului n-o să-mi mai pară doar o joacă
de om senil – un șut în fund lucrurilor pe care le-am
crezut
importante & de neocolit
cu iisus e posibil să fi fost o treabă asemănătoare
un pahar de vin în plus o mână pe umărul unui onanist
o privire mai lungă înspre sânii cărnoși și nădușiți ai
vreunei samarinence și multe altele pe care le-ar fi făcut
dar care de dragul unei idei inumane au fost refuzate
de cei ce i-au editat biografia
cărțile acelea multe care ar fi putut fi scrise
de n-ar
încăpea în lumea aceasta n-au mai apărut
iar viața noastră
contrar episodului nabokov
e mult mai săracă
